vineri, decembrie 28

De luni, de colinde, de sărbătoare

Săptămâna Crăciunului a debutat apoteotic. Cred că e cea mai frumoasă zi de luni pe care am trăit-o, mergând la colindat împreună cu ai mei colegi, la profesorii de care la sfârşitul anului acesta ne vom despărţi definitiv. A fost ultimul colind împreună ca elevi şi a fost atât de frumos că ne-am mobilizat aşa încât ne-am strâns aproape jumătate de clasă (fotografii mai jos).

Băieţii au venit cu maşinile, aşa că deplasarea ne-a fost mult uşurată faţă de anii trecuţi. Asta nu m-a făcut decât să realizez cât am crescut, că cea mai mare parte dintre colegi sunt majori, sunt şoferi şi sunt mai pregătiţi pentru viaţă decât ar putea crede. Am apreciat că am mers cu maşina-ren a lui Silviu, care e un şofer nemaipomenit şi alături de care am călătorit până la Brăila, să o colindăm pe profa de info de acolo.

Mi-am redescoperit o parte din colegi, mai ales pe cei cu care am fost în maşină, alături de care am râs şi am cântat şi am zâmbit pe muzica lui Silviu, de la colinde, până la muzica faină de petrecere... Şi-am mai realizat că sunt perfecte momentele astea care îţi rămân ca nişte amintiri ce îţi vor aduce mereu zâmbetul pe buze prin simplitatea lor, prin farmecul clipelor şi prin mulţumirea că ai fost acolo, să le creezi şi să le trăieşti. Mă bucur că, măcar parţial, mai păstrez tradiţia asta minunată a colindelor şi simt atât de clar clipele geniale.

Restul zilelor au trecut în plimbare parcă şi-au fost liniştite, cu de toate. Familie, daruri, filme, mâncare tradiţională, draga mea, bomboane şi prăjituri, muzică, plimbări, spirit de sărbătoare, beculeţe, serate, oameni frumoşi, hohote de râs, gânduri îndepărtate, poveşti. 

Povestea merge, însă, mai departe, iar de Anul Nou mă urc în tren spre îndepărtatul şi visătorul Cluj, unde mi-am dorit tare mult să ajung şi unde simt, în sfârşit, că e timpul să hoinăresc fericită, pe străduţele atât de cunoscute din imagini, povestiri, poezii. Nerăbdătoare şi emoţionată mă-ndrept spre o lume nouă, spre un necunoscut tentant şi-un aer de Ardeal pe care abia aştept să-l cuceresc.



  






    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu