Ei bine, s-a terminat campania Shoebox, s-au terminat două săptămâni ce-au trecut ca-ntr-o cursă infernală că n-am mai avut timp nici măcar să vorbesc eu cu mine. Concluziile oficiale le va trage Radu, eu nu pot descrie altceva decât ceea ce am simţit. După o muncă enormă la care, sinceră să fiu, nu m-am prea aşteptat, dar cu o mulţumire sufletească pe măsură, am pornit, în săptămâna ce tocmai a trecut, să livrăm toate pachetele. Nu vă puteţi imagina ce copii, ce ochi şi ce zâmbete am găsit la toate acele adrese ce ne erau necunoscute. Nu sunt cuvinte să descrie de câte ori am plâns înfundat sau am simţit cum mă sfâşie o durere cruntă văzând toţi acei oameni care nu au lumină sau fericire în viaţa lor.
Iar joi, ziua în care am mers la copiii aflaţi în spital, majoritatea abandonaţi sau cu grave probleme de sănătate, a fost momentul ori mai bine-zis, întâmplarea care, spun eu, a încununat toată munca voluntară pe care am făcut-o în toată viaţa mea pentru oameni. După ce am terminat de împărţit cadourile şi fiecare copil a plecat fericit în salonul lui cu o cutie mare în braţe, ne luam rămas bun şi le făceam ultimele urări pe hol, ei au ieşit să ne arate ce bucuroşi sunt, iar o fată cam de 15-16 ani a venit şi m-a strâns pur şi simplu în braţe, spunându-mi: "Mulţumesc pentru ce ai făcut pentru mine!"... Să spun mai mult ar fi de prisos, să încerc să vă explic cât m-a cutremurat îmbrăţişarea asta sau cuvintele ei, cum am stat acolo preţ de două minute, hrănindu-ne parcă, una pe alta, cu toată afecţiunea din lume, potolindu-ne fiecare, setea nebună, dorinţa, nevoia, de îmbrăţişarea aceea a unui suflet lin, pur, sincer... şi nu mai am cuvinte, căci orice aş mai spune ar fi inutil şi prea puţin să poată vorbi despre senzaţia acelor clipe...
Pe lângă împărţirea pachetelor de la Shoebox, în ultimele zile am tot alergat de colo-colo, am terminat semestrul I din ultimul an de liceu cu o medie de 9.71 de care sunt tare mândră, am fost la "Ţara lui Moş Crăciun", unde, tot voluntară, am înveselit câteva sute de copii ducându-i la Moş Crăciun sau doar vorbind şi jucându-mă cu ei, alături de colegii mei entuziaşti de la Centrul CE.T.A.T.E., despre care v-am mai povestit, şi pe care i-aţi putut asculta la Radio Galaţi cam acum o lună. În plus, am fost la concert la Paula Seling, i-am luat şi un interviu cât se poate de drăgălaş, am făcut o transmisie live pentru colegii de la Pro Fm, "Birjarii de la Pro" mai exact, am fost la concertul lui Ştefan Bănică Jr. tot cu intenţia de a-i pune câteva întrebări, ceea ce însă nu am mai apucat, dat fiind că un "star internaţional" de calibrul său a venit escortat de două maşini, a urcat pe scenă, a cântat, a coborât de pe scenă direct în maşină şi a plecat. Şi tare nu-mi plac oamenii care-şi uită calitatea umană...
Joi seara am fost la o petrecere tare draguţă, invitată de un om foarte fain şi drag sufletului meu. Petrecerea a fost mini-revelionul mecanturiştilor (www.mecanturist.ro), într-un local tare simpatic, cu muzică bună şi oameni frumoşi tare tare de tot care m-au îndrăgit şi pe care i-am îndrăgit imediat. Am realizat că-mi fac bine petrecerile de felul ăsta, fără a fi sofisticate, fără a fi rigide, ci voioase prin oameni şi prin trăirile pe care ţi le provoacă. Mai jos veţi găsi şi fotografii.
Acum am terminat cu goana după cadouri, aştept cu nerăbdare ziua de luni, colindul cu clasa pe la profi, împodobirea bradului şi Crăciunul în familie. Înăuntrul meu persistă amestecul acela ciudat despre care vorbeam la început dintre dor, drag, puţină tristeţe căci mulţi din cei dragi sunt tare departe de sărbătorile cele mai aproape de suflet, ceva dorinţe şi speranţe de mai bine. Mă simt copleşită de toţi cei pe care nu-i am alături şi îi mângâi în gânduri tandre, chiar dacă ei nu au cum şti, eu ştiu şi asta contează. Ne aduce cu sute de paşi mai aproape unii de alţii pofta de viaţă, frumosul din priviri, o mulţime de zile promise, aşa că eu de Crăciun mi-i doresc pe-ai mei mereu tineri şi frumoşi, aşa cum sunt, iar pe oamenii speciali ai sufletului meu mereu blânzi şi senini şi-mi mai doresc să le pot dărui amintiri pentru o viaţă şi încă ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu