13 ani de cuvinte/ 13 Years of Words

[English version below]

Luna aceasta se împlinesc 13 ani de când scriu cu sufletu'-n zâmbet de soare, aici, pe blogul pe care l-am început în anii de liceu ca să vărs preaplinul de idei și zbucium din mine. 

Îmi dau seama că sunt mulți anii ăștia, în care viața s-a schimbat, eu m-am schimbat și implicit și scriitura mea. E frumos acest jurnal virtual în care am adunat fotografii pe care le-am creat cu multă pasiune, muzică de care m-am îndrăgostit, pe care am descoperit-o, care mi-a fost refugiu, oameni și momente, prietenii, relații, dezamăgiri, despărțiri, împliniri, regăsiri, păreri și revolte adolescentine, sociale ori politice, visuri împlinite sau către care am muncit și sperat ca o nebună și atâtea atâtea atâtea cuvinte adunate, ordonate, care m-au făcut să mă simt mai ușoară, vindecată, încântată ori de câte ori am reușit să le scriu aici. 

Îmi pare incredibil tot acest timp și mărturia scrisă a trecerii sale. În egală măsură, schimbarea asta de viață, de sine, de scris, a adus cu ea o Ioană mai așezată în gândire, o Andradă mai rezervată în cât lasă la vedere. Cu schimbarea asta am crescut, am înțeles mai multe lucruri, am devenit mai mult eu și mai puțin alții, am construit mult, am ales să învăț și să culeg experiențe de toate felurile, să văd locuri, să cunosc oameni, să aflu tot mai mult din mine cea de atunci, cea de acum, cea din timpul trecând, cea din viața alergând parcă de la o zi la alta, de la un an la altul. De la o puștoaică de liceu care citea tot ce nu era în programa școlară până la 2, 3 dimineața și făcea un milion de activități în afara școlii, la copila care a spus că radioul e viața ei, la studenta neintegrată și în antiteză cu tot haosul bucureștean, la anul de studii în Franța care parcă m-a modificat genetic, la stagiara la Guvernul României care și-a cunoscut în vara aceea prietenii de-o viață, la omul aproape mare - angajat, cu ambiții imense, la o poetă publicată, la desprinderea către Belgia, la iubirea vieții mele, nunta, la călătoriile peste tot, la munca fără sfârșit care m-a provocat, crescut, îmbolnăvit, dezamăgit, dar în care continui să cred, și până aici - la mama lui Radu - unde am reînceput să fiu, o nouă Ioană, cu tot ce a strâns cea veche și cu tot ce simte cea nouă - care s-a născut acum 3 luni și care dă noi înțelesuri lumii.

13 ani nu sunt puțini, nu știu ce o să fac în următorii 13, unde voi fi, ce voi crede, dar știu că voi continua să scriu - mai puțin poate, mai rar, dar voi păstra frumusețea senzației de a povesti. Poate e un exercițiu bun să privești în urmă, în atâția ani - să te întrebi dacă a meritat efortul, dacă a fost bun drumul pe care l-ai ales sau dacă ar fi trebuit altfel și dacă mai poți schimba ceva măcar acum. Pentru mine a fost atât de frumos drumul până acum, încât greul e irelevant. 

13 ani în cuvinte sunt cu siguranță, mai mult de 13 milioane de cuvinte, dar iată ceva ce nu s-a schimbat în toată vremea asta: plăcerea cu care le scriu, pe ele, cuvintele, cele mai intime prietene, fie ele 13 sau 13 000, dragostea pentru cuvânt e constanta vieții mele și sper să spun asta și peste alți 13 ani și alți 13 și tot așa...

***

This month marks 13 years since I've been writing with all my heart and all my smiles, here on this blog that I started in my high school years to pour out some of the overflow of ideas and thoughts I was having.
 
I realize it’s quite a while, and in these years life has changed, I have changed and implicitly also my writing. But this virtual diary is so beautiful for I have collected here photos that I took with great passion, music that I fell in love with, that I discovered, that was my refuge, people and moments, friends, relationships, disappointments, separations, accomplishments, discoveries, opinions and social or political revolts, dreams fulfilled or for which I worked and hoped like crazy and so many so many words arranged and re-arranged, words that made me feel lighter, healed, delighted whenever I managed to write them here.
 
I find all this time and the written testimony of its passing incredible. Equally, this change of life, of self, of writing, brought with it a more thoughtful Ioana with her feelings, a more rational Andrada with her words. In this change I grew, I understood more, I became more myself and less others, I built a lot, I chose to gather experiences of all kinds, see places, meet people, learn a lot of me from then, from now, from these years passing, from life almost running away. From a high school kid who read everything that wasn't on the school syllabus until 3 in the morning and who did a million activities during those years, to the teenager who thought programming was her life, but also film, and also radio, to the unintegrated student and the antithesis with everything that the Bucharest chaos meant, to the Erasmus student in France - that seemed to genetically modify me, to the intern at the Romanian Government who met her lifelong friends that summer, to the almost grown-up woman - employed, with immense ambitions, to a published poet, to the young professional departing for Brussels,  to finding the love of my life, the infinite happiness of our wedding, to the travels everywhere, to the endless work that challenged me, developed me, got me sick, disappointed me, tore down my hopes, but in which I continue to believe, and up to here – becoming Radu's mother – the moment where I started again to be, a new Ioana, with everything the old one gathered and with everything the new one feels – a mother born 3 months ago, who keeps giving new meanings to the world around her. 
 
13 years are not few, I don't know what I will do in the next 13, where I will be, what I will think, but I know that I will continue to write - maybe less or less often, but I want to keep the pure joy of storytelling. Maybe it's a good exercise to look back, after so many years - to ask yourself if it was worth the effort, if the path you chose was good or if it should have been different and if you can still change it at least now. For me, the road so far has been so beautiful that its difficulty is irrelevant.
 
13 years in words is certainly more than 13 million words, but here is something that has not changed in all this time: the pleasure with which I write these  words, my most faithful friends, whether they are 13 or 13,000 , the love for the word is the constant of my life and I hope this will stay the same for another 13 years and another 13 and so on...