Cum e când iarna-i nebună

Săptămâni pliiine. Îi dau o mână (considerabilă, zic eu) de ajutor lui Radu pentru proiectul Shoebox, între timp pregătim săptămâna de voluntariat "Ţara lui Moş Crăciun" şi e goană după cadouri, după tot ce ne mai e de folos, timpul e tare tare grăbit, zilele par incredibil de scurte, aşa că numai folkul inimii îmi linişteşte sângele clocotitor. Câtă emoţie se dezlănţuie în mine când aud "Amor cubist", "Ca un fum de ţigară, sufletul" sau "Ploaie în luna lui Marte". Simplu. Nimic mai frumos.

Imagini mărturie a oamenilor minunanţi de care mă agăţ cu toată tandreţea spiritului meu şi aer de nebunie tânără, sinceră, sublimă.
Şi nu mai e loc de cuvinte...