Priviri şi aripi
Nu sunt
nici ameţit de hăuri
nici expandat de sori
orbitele ca două găuri
cu-aceeaşi lacrimă
mi le măsori
şi totuşi
Tu
sălăşluieşti aici
zburând sub păsări
mişunând peste furnici
aici
în ceru-acesta fără stele
roz şi sclipind de sucurile mele
aici
deasupra diafragmei de mă-mparte
în două palpitânde galaxii
numai aici
şi nicăieri în altă parte
poţi să fii. [Ştefan Augustin Doinaş]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu