m-am liniştit mi-e sufletul o mare
în care nu mai e nicio mişcare
nici păsări, nici corali, nici peşti, nici alge
nici valuri şi nici stânci spre a le sparge
pe luciul apei drept mai zboară vise
şi-s amfore de lut cu manuscrise
sub soarele ce oglindeşte trist
în crucea zilei chipul unui Crist
demult de tot era o mare vie
cu mulţi delfini prin apa aurie
cu pescăruşi căzând razant pe valuri
cu sate de pescari trăind pe maluri
dar marea dintr-o dată se închise
fiinţele au fost pe rând ucise
de apa asta fără de izvoare
uscându-se încet-încet sub soare
m-am linistit, azi ştiu, şi marea moare
în lipsă de delfini şi de izvoare
rămân în urmă norii unor vise
şi amfore de lut cu manuscrise
[Ovidiu Mihăilescu]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu