Pe 30 octombrie petrecerea s-a terminat.
Scriu asta nu pentru că am fost în Colectiv, ci pentru că sunt un om care merge la concerte rock, sunt un om care iubește muzica live și un om care încearcă să vadă limpede ceea ce s-a petrecut.
Este o lovitură dură când vezi liste cu sute de oameni răniți repartizați în toate spitalele posibile din capitală. Este sfâșietor să te gândești că 27 de tineri, ca mine, ca tine, ca orice om care iese în oraș vineri seara, și-au pierdut viața în mod neașteptat.
Ce facem? Găsim vinovați, că doar la asta ne pricepem cel mai bine. Aruncăm în stânga și în dreapta cu toate cuvintele de ocară pe care le avem. Poate că e durerea momentului care ne împinge la așa ceva, dar la ce bun? Din respect pentru viețile acestea pierdute, pentru sutele de vieți marcate de tragedia din Colectiv, am putea să vedem cum facem să nu repetăm astfel de greșeli. Cum facem să nu se mai întâmple așa ceva? Cum ne asigurăm că toate clădirile sunt pregătite pentru situații de urgență, sunt dotate cu tot ceea ce e necesar pentru a reacționa în caz de incendiu/ cutremur/ inundație/ etc.? Cum acordăm o importanță mai mare procesului de prevenție? Pentru ca astfel de momente să nu mai aibă loc, ar fi bine să ne uităm cu atenție, să înțelegem ce facem cu toții greșit (unii că nu dăm legi, alții că nu le respectăm, alții că nu suntem interesați, unii că vrem doar profitul, unii că vrem doar să ne distrăm...). Să ne conștientizăm greșelile și să găsim metode de a le evita.
Între timp, să ne păstrăm mintea limpede, să nu ne grăbim să judecăm inutil, să fim folositori, să trimitem un gând cald către familiile care au suferit pierderi enorme, să le ținem pumnii strânși celor care sunt într-o stare critică, să ne rugăm, să le fim alături, să fim buni și generoși. Și în aceeași măsură, să nu scăpăm din vedere că există oameni care merită toată aprecierea pentru felul în care s-au mobilizat în această situație!
Să nu uităm să apreciem tot personalul medical care a avut o noapte cruntă, să apreciem faptul că autoritățile române au fost prompte și au reacționat într-un timp record. Să nu uităm că primele echipaje de urgență au ajuns la locul accidentului la 11 minute de la apelul telefonic. Să nu uităm că Raed Arafat a fost acolo și toată noaptea a făcut turul spitalelor și a oferit presei informații concrete și corecte despre starea victimelor. Să nu uităm că tuturor persoanelor care au avut nevoie de spitalizare li s-au oferit servicii medicale - da, în cadrul tuturor spitalelor posibile. Să nu uităm că dimineață la ora 7, Comitetul pentru Situații de Urgență se întrunea, fiind urmat de declarațiile secretarului de stat Arafat și ale ministrului Sănătății - declarații ce ofereau toate detaliile existente la acel moment. Să nu uităm că premierul s-a întors din Mexic și ține o ședință de Guvern la 14 ore de la dezastru. Să nu uităm că o anchetă se desfășoară încă de noaptea trecută. Pentru prima dată de când mă știu, autoritățile române s-au mobilizat, sunt implicate și eficiente, fac tot posibilul să ajute victimele și familiile acestora, să identifice greșelile comise și să le îndrepte (deși acest lucru se poate realiza doar în timp).
Pentru prima dată, eu, cea mai vehementă în critici pentru greșelile administrației ori pentru tot ceea ce merge prost pentru că este tratat cu indiferență, cred că trebuie să mă opresc și să realizez că sunt aspecte și eforturi ce merită apreciate. E un moment în care a învinovăți fără temei nu folosește la nimic, dar e un moment din care putem învăța.
Și mai e un moment în care trebuie să ne gândim cu duioșie la toți cei asupra cărora noaptea trecută a lăsat o urmă de netăgăduit și să ne gândim puțin la noi, la viață și la cât de scurtă-i clipa asta, în care avem șansa de-a trăi.
În rest, doliu național. Și tăcere.
