Nu-ţi scriu
scrisori, tată,
drumurile-s toate
îngropate
de nenorocirile
vieţii
şi poştaşul agonizează
într-un bar de
provincie.
Nu-ţi scriu nici
versuri, tată,
s-au spus demult
toate laudele
părinteşti
între rime
cochete
şi e târziu,
e aproape noapte,
tată,
şi nu mai putem
să aruncăm
împreună
pietre în apă,
dar mai avem încă
multe zile
să căutăm pietre
noi
să legăm de ele
timpul
să ne jucăm în
continuare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu