vineri, iulie 15

Parfum de mamă

Când te strig,
se întorc... zeci de femei,
ele toate se numesc la fel -
Femeie
şi toate au priviri galeşe
şi proaspătă tinereţe
în aripi.
Când te chem,
se opresc... zeci de femei,
ele toate au acelaşi chip -
Angelic
şi toate sunt palide
şi zâmbesc amar,
raiului de zi cu zi.
Când te îmbrăţişez,
freamătă... zeci de femei,
ele toate au acelaşi gând -
Iubire
şi toate o cer, o doresc...
şi ard şi cad, şi se sting
în aşteptarea ei.

Ele toate, adunate, fac
inegal cu o mamă...
Ele sunt ca tine mereu,
dar tu îmi rămâi mie
altfel.

miercuri, iulie 13

Înghite dor, scuipă lumină



'Înghite dor, scuipă lumină' - acesta e numele unei 'categorii' a Domnului cu dame de cupă aşezate frumos pe masa de joc, mult însă după ce jocul s-a sfârşit. Dar nu despre damele sale de cupă e vorba aici, ci mai degrabă despre plete de foc şi strălucirea unei priviri. Mi-am dat seama că aceste cuvinte mi se potrivesc... Pentru că în timpurile astea nu fac nimic altceva decât să transform în lumină tot ce în adânc e dor şi depărtare.
Cad adesea în propria-mi încercare şi am impresia că cerul mă îneacă, înainte de a apuca să-l mai luminez încă o dată... Încerc să privesc simplu şi cald, cu ochi din care să iasă pură şi nemiloasă LUMINA, dar mai mereu fulgere crunte îmi despică pupilele dilatate care se zbat neputincioase.
Nu consider renunţarea o alterativă, aşa că merg mai departe şi de fiecare dată când mă împiedic, scuip bulgări de lumină spre fiecare nor ce mi-a curmat realitatea cerului limpede. Şi soarele îmi zâmbeşte, complice ambiţiei mele îndârjite.
Pentru că lumina mă face să sper, să cred, să vreau, să pot.


Vrei soare, soare îţi dau!

sâmbătă, iulie 9

Fotografii restante

Cum am promis demult, revin cu fotgrafii din "lunile de foc" în care am fost prea ocupată ca să postez pe blog, dar şi cu câteva povestiri şi fac asta în ordine cronologică aşa că voi scrie despre lansarea revistei "Avangarda literară" (aici).
Se pare că lansarea a fost un succes mai mare decât cel aşteptat. Revista arată fain de tot (mai am câteva numere pentru cei interesaţi), iar la lansare a fost prezentă destulă lume, am apărut puţin şi prin presa locală şi seara s-a terminat cu o petrecere în club S cu băieţii de la DON, Rebel fără Puls, Daniel Gheorghe şi 789Art.
Ce şi cum am simţit eu? Greu de spus, dar cred că a fost una din puţinele dăţi când evenimentul în sine m-a copleşit. Când am simţit că am început... că am făcut un pas... mic, dar important pentru mine... Am început să cred şi cel mai mult, i-am făcut pe cei dragi mândri de mine. Deşi nu a fost prima dată când s-a întâmplat asta, mândria celorlalţi înseamnă bucurie infinită pentru inima mea, iar sufletul meu e mulţumit şi se îndreaptă spre mai mult... Mereu mai mult, mai bun, mai sus...



















duminică, iulie 3

Cântec, cântăreţi, cântări




Cuvintele ce urmează a fi scrise aici nu sunt decât gânduri şi trăiri ce sălăşluiesc înăuntrul meu de atât de mult timp încât am impresia că au fost dintotdeauna aici...
În noaptea aceasta, căci este deja trecut de ora 2, am primit o dedicaţie muzicală de la un om care mă iubeşte. Melodia se numeşte "Frica" şi îi aparţine omului frumos Ştefan Tivodar, despre care vorbeam aici. Pe ritmul acordurilor de chitară, m-am simţit cuprinsă de atâta emoţie ... emoţie izvorâtă doar din muzică.
Adevărul este că sunt o dependentă de muzică. Aparent, nimic nou şi poate chiar nimic neobişnuit. Dar ceea ce mă uimeşte chiar şi pe mine e afinitatea mea de a mă înconjura de oameni care trăiesc pentru, prin, cu muzică. Nici nu aş putea să-mi imaginez viaţa altfel. Decât cu oameni care cântă, fredonează, ascultă SUNETUL MUZICII. Oameni care asociază lucrurile banale ale vieţii cu versurile unei melodii, care aud mereu în cap bătaia unui ritm, care îşi transpun clipele trăite cu pasaje sonore unice.
Aici nu vorbesc despre nimeni anume, ci despre locul în care am căutat mereu să mă aflu, mi-am dorit cu îndârjire, mi l-am luat sau l-am primit... Cert e că, acolo, oriunde ar însemna asta, atât timp cât am avut muzică, oameni cu muzică, oameni şi muzică, am fost fericită. Fericită pe deplin, pentru că aceste clipe sunt momentele în care simt că am făcut alegerile corecte, că drumul pe care merg e bun şi că aparţin acestui timp, loc, spaţiu... acestei lumi plină de cântece, cântăreţi şi cântări...

miercuri, iunie 29

Despre prejudecăţi, emoţii şi FRUMOS.



Ieri am fost la lansarea acestei cărţi, la biblioteca V.A.Urechia, în prezenţa autorului. Mi-a luat mai bine de două zile să mă hotărăsc totuşi să mă duc, pentru că da, sunt un om plin de prejudecăţi şi idei preconcepute, mai ales atunci când vine vorba despre anumite personalităţi pe care nu le pot percepe decât prin intermediul massmediei. Ca să fiu în totalitate sinceră, părerea mea despre Florin Piersic Jr. nu era una tocmai bună, chiar dacă l-am văzut şi la "Dansez pentru tine" şi i-am apreciat efortul de a ajuta o tânără fată cu reale probleme, chiar dacă am ştiut întotdeauna că este un om foarte deştept şi un actor care e şi regizor şi scenarist. Cum spuneam, nu aveam o părere tocmai bună, pentru că mereu l-am perceput pe acest om ca pe un îngâmfat, o persoană care se consideră net superioară tuturor celor din jurul său, iar acestă atitudine mie personal îmi displace total. Aşadar, aflasem că Florin Piersic Junior a scris un roman şi că îl lansează şi în Galaţi. M-am dus ieri acolo, cu un suflet îndoielnic, aşteptând să văd scriitorul blazat vorbindu-ne despre creaţia sa pe care nu multă lume va fi capabilă să o înţeleagă, să ne trateze cu acel aer mai mult decât mândru, să pălăvrăgească ore în şir pe lângă subiectul propriu-zis...
De când am ajuns, m-am aşezat împreună cu câţiva colegi cenaclişti (de aici) şi am aşteptat plictisită şi lipsită de orice urmă de entuziasm venirea marii "vedete".
Se pare că, încă o dată, viaţa mi-a arătat că pot găsi frumosul acolo unde mă aştept mai puţin. Simt nevoia acută să vă împărtăşesc părerea mea sinceră, schimbată radical ieri. Florin Piersic Jr. ESTE UN OM EXTRAORDINAR. Este, într-adevăr, pe cât de inteligent mi-l imaginam, dar nici pe departe plin de el sau cu o atitudine superioară. Este un om care zâmbeşte cu sufletul, un om care a avut răbdarea de a vorbi cu fiecare persoană care i-a cerut un autograf, un om care ne-a vorbit deschis, detaşat, chiar prieteneşte mi-aş permite să spun, un om care nu s-a lăsat constrâns de rigori, un om ale cărui acţiuni răspund doar sentimentului din el, un om care simte şi trăieşte acum... Probabil vă mai amintiţi că acum mai bine de un an, vă povesteam, într-un mod mai copilăresc, despre viziunea mea asupra oamenilor cu adevărat frumoşi (aici). De asemenea, ştiţi că nu sunt genul de om care face complimente, dar sunt genul de om care iubeşte oamenii frumoşi şi cu siguranţă Florin este un om frumos. Pentru emoţia pe care mi-a sădit-o atent în suflet, pentru felul în care am zâmbit nu numai cu inima, ci şi cu ochii şi pentru gândurile calde pe care mi le-a transmis prin simpla prezenţă, fără ca măcar să îşi dea seama, m-a făcut să îmi schimb părerea despre el la 180 de grade. De asemenea, îi mulţumesc pentru rândurile pe care mi le-a scris şi îl adaug, cu toată dragostea de care sunt capabilă, în cartea inimii mele, acolo unde sunt toţi oamenii frumoşi pe care am avut şansa să îi întâlnesc în drumul scurt al vieţii mele şi care mi-au lăsat un zâmbet, o amintire, o fotografie sau mai mult, o adevărată lecţie...






luni, iunie 27

Atunci când visul ţi se schimbă...

"Într-o lume făr' de speranţă, mă număr printre cei puţini care încă mai caută o lumină pentru o cale demult pierdută..."




"- Îmi place să mă visez rege, dictator, actor mare. E pentru mine o fericire fără seamăn...
- Dar nu încerci niciodată să ajungi ceea ce visezi?
- Nu ştiu dacă atunci mi-ar mai plăcea..."


p.s.: Am ajuns la struguri. Şi sunt acri.

vineri, iunie 24

Strange days

Se pare că a trecut ceva timp. Un timp cald şi amar, de o vară cum n-a mai fost, cu zile ce te doboară şi cu planuri ce se chinuie să se concretizeze.
Dar, cum am foarte multe de recuperat şi de împărtăşit cu "jurnalul" virtual, din ultima vreme, din ultimele luni, voi începe să postez fotografiile demult promise.

Aşadar, GalMUN 2011:







miercuri, iunie 15

Te-aş fi iubit cum n-ai mai fost...



E ciudat cum cântecul ăsta mi s-a potrivit într-un moment trecut al vieţii mele şi mi se potriveşte şi acum atât de bine, deşi împrejurările sunt cu totul şi cu totul diferite. Păcat doar că acum nu-mi voi mai primi vara promisă...

duminică, iunie 12

Atunci când plinul se goleşte...

Acum nu mai am pe cine să strâng în braţe atunci când visez urât.
Dar...

Am un gol care mă copleşeşte.
Gol în pereţi,
gol în priviri
şi goală în holul atât de gol.
Noapte goală de şoapte,
tresăriri golite de tot.
În goliciunea verii,
NOI ne-am golit de tot ce eram,
ce-am fost sau ce am fi putut să fim...


marți, iunie 7

Şi ochi şi buze şi morminte...




Am căutat mereu să nu mă frâng în îmbrăţişări. Am vrut mereu să îmi arunc cu indiferenţă sufletul celei mai flămânde şi nimicitoare iubiri... exact ca atunci când norii aruncă ploaia peste cea mai apăsătoare arşiţă. Nu am vrut niciodată să sting văpaia strălucitoare ce îmi hrănea însufleţirea fiecărui gest... În schimb, am alergat după cuvinte, mi le-am dorit aliniate, ordonate de bătăi puternice de inimă şi de pleoape care nu ştiu să se închidă.
Am crescut în mine sămânţa dureroasă a unui prunc numit simplu - DOR şi m-am încăpăţânat anotimpuri în şir să nu-l nasc, să nu mă despart de el pentru a-l dărui imensei lumi de cristal.
Acum s-a rătăcit printre pereţii scorojiţi ai clădirilor... şi asfalt. Uneori, îl mai simt cum mişcă în mine... însă e doar urma amintirii mele şi dorinţa-mi oarbă.
Acum alerg legată la ochi şi îmi pare că văd lumea. De fapt, doar lumina-mi mai e adevăr. Cât despre suflet... Ştiu că a fost o vreme când l-am simţit, pulsând la unison cu zâmbetul meu... Demult, parcă în alte timpuri, vibra sub cer de soare şi se scălda nesătul în infinita mare...
Acum îmi place să-mi aduc aminte că l-am îngropat departe, într-un câmp... să-i crească rădăcini noi... Noi... între mine şi tine.