'Înghite dor, scuipă lumină' - acesta e numele unei 'categorii' a Domnului cu dame de cupă aşezate frumos pe masa de joc, mult însă după ce jocul s-a sfârşit. Dar nu despre damele sale de cupă e vorba aici, ci mai degrabă despre plete de foc şi strălucirea unei priviri. Mi-am dat seama că aceste cuvinte mi se potrivesc... Pentru că în timpurile astea nu fac nimic altceva decât să transform în lumină tot ce în adânc e dor şi depărtare.
Cad adesea în propria-mi încercare şi am impresia că cerul mă îneacă, înainte de a apuca să-l mai luminez încă o dată... Încerc să privesc simplu şi cald, cu ochi din care să iasă pură şi nemiloasă LUMINA, dar mai mereu fulgere crunte îmi despică pupilele dilatate care se zbat neputincioase.
Nu consider renunţarea o alterativă, aşa că merg mai departe şi de fiecare dată când mă împiedic, scuip bulgări de lumină spre fiecare nor ce mi-a curmat realitatea cerului limpede. Şi soarele îmi zâmbeşte, complice ambiţiei mele îndârjite.
Pentru că lumina mă face să sper, să cred, să vreau, să pot.
Vrei soare, soare îţi dau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu