Domnului Tivodar...

Da, ştiu că am promis că voi reveni cu poze de la ultimele evenimente/activităţi, dar între timp am fost la "Baladele Dunării", festivalul anual de folk, unde au venit studenţi talentaţi din toată ţara, iar recitalurile le-au aparţinut câştigătorilor de anul trecut - Proiectul Tivodar şi domnului Nicu Alifantis care a cântat cu trupa Zan. Atmosfera a fost absolut superbă (da, am şi de aici peste 500 de fotografii, din care voi selecta câteva în cursul săptămânii viitoare). Însă aici nu vreau să scriu despre cum a fost festivalul, cum au fost concurenţii şi nici chiar despre încărcătura emoţională a recitalurilor.
Aici, acum, vreau să vă spun despre un OM. Ştefan Tivodar este numele lui. Despre el şi ceea ce are în suflet şi-n gând puteţi găsi aici.
Însă eu vreau să vi-l arăt aşa cum l-am văzut eu. Prima dată l-am văzut acum 3 ani tot la Balade. Mi s-a părut un simplu concurent. Anul trecut a câştigat marele premiu şi atunci mi-am dat seama că dincolo de muzica folk, el are ceva de spus. Mi-a plăcut mult, recunosc, dar mi s-a părut de asemenea prea plin de el. Cu toate acestea, în decursul anului ce a trecut, i-am găsit siteul şi mi-a plăcut foarte mult felul în care el însufleţeşte cuvintele. Anul acesta a venit la festival în recital. A început cu piesa lui Lennon - "working class hero" şi a continuat cu melodii cel puţin la fel de... adevărate. Dar ceea ce m-a lăsat fără cuvinte şi sincer, cu lacrimi în ochi au fost cuvintele lui din final (parafrazând): "prin ceea ce cânt vreau să arăt că folkul însemnă mult mai mult decât câţiva oameni cu o chitară..." . Şi astfel, Ştefan a vorbit despre o lume mai bună, o lume cu oameni frumoşi, lumea în care eu, cel puţin, cred atât de convinsă... Ne-a vorbit despre cuvinte, simţire şi într-un fel, despre dragoste... Dragostea de lume şi de oameni. Nu ştiu dacă exact asta a vrut să spună, dar eu asta am simţit. Pentru cuvintele tale, jos pălăria! Pentru că suntem puţini care mai credem în puterea cuvântului, în puterea iubirii şi în puterea folkului, atât timp cât încă mai suntem, mai există speranţă. Îţi mulţumesc, Ştefan!
Şi de asemenea, îţi mulţumesc şi în numele Cenaclului "Cercul" că ai găsit în revista noastră cuvinte interesante. Îţi mulţumim, om bun!