Pe curând sau rămas bun/ ”See You Soon” or ”Goodbye”

După 10 luni de trăit într-un oraș fenomenal al tărâmului francez, a venit și vremea de bun-rămas...

Am adunat atâtea în ultima vreme, am călătorit mult, am iubit, așteptat. descoperit, aflat, învățat, plâns, râs, alergat, cucerit, împlinit, scris și visat. Mult. În 10 luni cam cât pentru 10 ani. Și-acum, în clipa în care îmi e clar că mă despart de locurile acestea cel puțin pentru un an, mă gândesc cu melancolie la câte îmi vor lipsi și câte nu, la câte voi regăsi acasă cu bucurie și de câte altele voi fi dezamagită. Așadar, o să fiu organizată, mai puțin poetică decât de obicei (sau măcar voi încerca) și voi face o listuță cât se poate de simplă și sinceră:

Ce îmi va lipsi din Franța:

1.   Lyon-ul și curățenia și organizarea lui;

2.   transportul în comun;

3.   autostrăzile și TGV-ul;

4.   mâncarea și restaurantele și meniurile de prânz/cină;

5.   Parisul și ușurința de a ajunge acolo;

6.   ușurința cu care poți ajunge într-o multitudine de locuri geniale;

7.   respectul profesorilor;

8.   diversitatea etnică/ religioasă/ culturală;

9.   limba franceză;

10. pantofii geniali pe care îi poartă bărbații francezi;

11. priveliștea din camera mea de cămin;

12. bibliotecile facultății;

13. cheiurile Rhone-ului și Saone-ului;

14. orașul noaptea;

15. clima;

16. priveliștea de la Fourviere;

17. Anthony;

18. liniștea care plutește în aer;

19. rumoarea vieții din centrul orașului;

20. Vieux Lyon;

21. muzeul Confluence;

22. oameni pe biciclete;

23. traficul atât de bine organizat;

24. blabla Car;

25. amabilitatea ospătarilor și vânzătorilor;

26. ”magazinele” ambulante care vând clătite;

27. FNAC-ul;

28. barurile, restaurantele și toate spațiile publice fără fum de țigară;

29. atmosfera și prieteniile ”Erasmus”;

30. arta - accesul la artă și promovarea ei.

Ce NU îmi va lipsi din Franța:

1.   birocrația;

2.   superficialitatea și indiferența francezilor;

3.   lipsa de spontaneitate;

4.   faptul că la orele prânzului totul este închis, peste tot; 

5.   faptul că între ora prânzului și ora cinei nu poți mânca nicăieri în oraș;

6.   faptul că după ora 20 (cel mai târziu) mai totul este închis;

7.   stâlcirea oricărei pronunții englezești; 

8.   relațiile cu publicul - foarte apropiate de cele românești; 

9.   dublarea tuturor filmelor, emisiunilor, etc; 

10. mașinile de spălat și uscătorul din campus.

11. lipsa de cultură generală a generației tinere; 

12. rasismul și atitudinea nu foarte deschisă privind diversitatea; 
13. simțul umorului franțuzesc - total absent.

14. viteza internetului; 

15. dezastruoasele rețele de telefonie mobilă - prețuri prea mari, grad de acoperire invers proporțional.

De ce mi-a fost groaznic de dor din România: 

1.   cei dragi, ai mei - familie, prieteni și alți oameni frumoși;

2.   căldura sufletească a oamenilor, în general;

3.   mâncarea;

4.   magazine și restaurante, pub-uri, etc. deschise până târziu; 

5.   felul în care românii se distrează;

6.   glumele; 

7.   literatura și muzica în limba română;

8.   unele tradiții și obiceiuri;

9.   sentimentul de apartenență, de ”acasă”, de ”țara mea”;

10. să conduc;

11. tinerii români deștepți și discuțiile interesante cu ei; 

12. radioul (nu pentru că ar fi impecabil, ci pentru că-l iubesc eu); 

13. ambiția, determinarea și capacitatea de a visa; 

14. abilitatea oamenilor de a se descurca; 

15. provocarea fiecărei zile.

*

After 10 months of living in a phenomenal town in the French land, there came the time to say goodbye...

I have gathered so much lately, I have travelled a lot, I have loved, waited, discovered, learned, cried, laughed, ran, conquered, fulfilled, written and dreamed. A lot. In 10 months as much as for 10 years. And now, in the moment in which it is clear that I will break off from these things for at least a year, I think melancholically at how many things I will miss and how many I will not, at how many I will joyfully find at home and how many more will disappoint me. So, I shall be organised, much less poetic than usual (or at least I’ll try) and I will make a list as simple and sincere as possible:

What I am going to miss from France:

1.    Lyon and its cleanliness and organisation;

2.    the public transport;

3.    the motorways and the TGV;

4.    the food and the restaurants and the lunch/dinner menus;

5.    Paris and how easy it is to get there;

6.    how easy it is to get to a multitude of great places;

7.    the teachers’ respect;

8.    the ethnical/religious/cultural diversity;

9.    the French language;

10.  the great shows that Frenchmen wear;

11.  the view from my room;

12.  the university libraries;

13.  the Rhone and Saone quays;

14.  the city at night;

15.  the weather;

16.  the view from Fourviere;

17.  Anthony;

18.  the quietness that floats in the air;

19.  the hustle and bustle from the town centre;

20.  Vieux Lyon;

21.  Confluence museum;

22.  people on bicycles;

23.  the so well organised traffic;

24.  blablaCar;

25.  the waiters’ and salespeople’s kindness ;

26.  the carts that sell crêpes;

27.  FNAC;

28.  the bars, restaurants and all public spaces without cigarette smoke;

29.  the atmosphere and the “Erasmus” friendships;

30.  the art – the access to art and its promotion.

What I will NOT be missing from France:

1.    the bureaucracy;

2.    the French people’s shallowness and indifference;

3.    the lack of spontaneity;

4.    the fact that everything is closed at lunch; 

5.    the fact that between lunchtime and dinner time you can’t eat anywhere in the city;

6.    the fact that after 8 o’clock in the evening (at the latest) most everything is closed;

7.    pronouncing every English word wrong; 

8.    public relations – very close to the Romanian ones; 

9.    dubbing all of the films, shows etc. in French; 

10.  the washing machine and the dryer on campus;

11.  the lack of common knowledge within the young generation; 

12.  the racism and the not-so-open attitude towards diversity;

13.  the French sense of humour – or lack thereof;

14.  the Internet speed; 

15.  the awful cell phone networks – much too expensive and a inversely proportional coverage.

What I missed terribly in Romania:

1.    my loved ones – family, friends and other beautiful people;

2.    people’s warmth in general;

3.    the food;

4.    the shops and restaurants, pubs etc. open; 

5.    the way Romanian people have fun;

6.    the jokes; 

7.    the music and literature in Romanian;

8.    some traditions and customs;

9.    the feeling of belonging, of “home”, of “my country”;

10.  to drive;

11.  the smart Romanian young people and the interesting chats with them; 

12.  the radio (not because it’s perfect, but because I love it); 

13.  the ambition, determination and ability to dream; 

14.  people’s ability to make due; 

15.  every day’s challenge.