Prin Amsterdam, cu inima pe bicicletă/ Around Amsterdam, with the Heart on the Bike

Olanda e o mare lecție de civilizație.

Cel puțin, ăsta e gândul principal cu care am rămas după câteva zile de hoinărit prin Amsterdam. E drept, nu sunt o prea mare fană a climei, dar spre deosebire de UK, aici am găsit multe alte motive pentru care să ador spiritul olandez (atmosferă, oameni, mâncare, etc.). 

Simplu și concis, că doar vorbim de capitala Olandei, ce m-a frapat e civilizația - ordinea, rigoarea, organizarea și curățenia. Până în cele mai mici amănunte, totul are un sens bine stabilit. Puțin marcată de această descoperire (nu tocmai neașteptată), mă gândesc că am sesizat contrastul ăsta puternic între Olanda și Franța și mă întreb cum l-aș fi perceput dacă aterizam la Schipol nu după 10 luni de Lyon, ci după 10 luni de București. Probabil aș fi simțit diferențele cu adevărat puternice.

Venind din Franța, mai exact dintr-un oraș foarte bine pus la punct, am apreciat Amsterdam-ul pentru că reușește să mențină așa un aspect în ciuda faptului că e o capitală europeană foarte aglomerată - plină de străini, turiști, afaceriști, studenți, etc. Trecând de aceste elogii care țin în mare parte de primele impresii, adevărul e că m-am îndrăgostit de oamenii Amsterdamului, căci i-am simțit mai toleranți, deși la fel de diferiți, adunați din toate părțile lumii, cu mult mai relaxați ca atitudine, mult mai departe de constrângeri și norme rasiale, mult mai deschiși la minte. Totul părea învelit într-o atmosferă libertină, cu aerul de independență aferent și-o degajare cotidiană perfect normală pentru toată lumea. Cred că i-am perceput pe oameni mai emancipați și asta m-a făcut să-i apreciez atât de mult.

Dincolo de asta și de toate atracțiile turistice (nu, nu ne-am plimbat cu bărcuța pe canale și nici nu am stat 4 ore la coadă să vedem podul în care a stat ascunsă Anne Frank sau muzeul Van Gogh - oricât mi-ar fi plăcut, dar am făcut un tur la pas cu un ghid mega-simpatic), am mers mult pe tot felul de străduțe care mai de care mai provocatoare, ne-am lăsat debusolate de traficul extrem al bicicletelor, am luat prânzul pe iarbă, în Vondel Park, ne-am prins urechile cumpărând bilete de tramvai, am întâlnit mulți români faini de tot, ne-am jucat cu un ghem-de-blană-pui-de-lup-extra-pufos într-o încântare fără precedent și ne-am distrat teribil din lucruri mărunte și aproape firești. Am dat o șansă și orașului de noapte și da, experiența asta aș repeta-o cu drag, așa cum, n-aș da pe nimic momentele alea de seară târzie când am mers pe cea mai faină bicicletă văzută vreodată, prin locuri neștiute și pe-un vânt răcoros, îmbietor, îmblânzitor...

Cred că ar mai fi multe de spus despre arhitectura fenomenală, farmecul canalelor, Red Light District, confluența dintre fostul cartier evreiesc și actualul cartier asiatic, piața de flori, zecile de mii de biciclete, arta stradală, muzeele impresionante, barurile primitoare, verdele și piatra și apa, gara Centraal și piața Dam și-atâtea altele care se prind de tine, simplu trecător, și-ți construiesc amintiri-bijuterii, bogății pe care nu le vei pierde vreodată - acestea toate care te fac norocos că le-ai întâlnit, trăit, îmbrățișat... Și ar mai fi de adăugat că aș reveni în miezul Olandei oricând, chiar și legată la ochi, chiar și  - sau mai ales - fără bilet de întoarcere.

*

The Netherlands are a big lesson in civilisation.

At least this is the main thought that remained in my mind after a few days of wondering around Amsterdam. It’s true, I’m not a big fan of the weather, but unlike the UK, I found here much more reasons to fall in love with the Dutch spirit (atmosphere, people, food etc.)

Sort and to the point, since we’re talking about the Netherland’s capital, what shocked me was the civilisation – the order, the rigor, the organisation and the cleanliness. Down to the smallest details, everything has a well-defined purpose. A bit taken aback by this discovery (not entirely unexpected), I kept thinking that I’ve noticed this radical contract between the Netherlands and France and I wondered how I would have noticed it if I were to land on Schipol not after 10 months in Lyon, but after 10 months in Bucharest. I would probably have felt the differences much more strongly.

Coming from France, more precisely from a very neat town, I have appreciated Amsterdam for its ability to maintain such an image despite the fact that it is a very busy European capital – filled with foreigners, tourists, business-people, students etc. Apart from these eulogies, which depend mostly on first impressions, the truth is I have fallen in love with the people of Amsterdam, for I have sensed them to me more tolerant, yet as much as they are different, coming from all over the world, with a much more relaxed attitude, far away from any racial norms or compulsions, much more open-minded. Everything seemed covered in a libertine atmosphere, with the related sense of independence, and a perfectly normal mundane liberation for everybody. I think I have perceived the people as being more emancipated and this had made me appreciate them so much more.

Apart from this and all of the tourist attractions (no, we didn’t go for a ride on canals, nor have we waited for 4 hours in a queue to see the attic in which Anne Frank hid, or the Van Gogh museum – as much as I would have enjoyed it, but we have had a walking tour with a very nice guide), we walked a lot on all kinds of streets, one more provoking than the other, we have let ourselves to be bewildered by the extreme bicycle traffic, we had lunch on the grass in Vondel Park, we found it hard to buy tram tickets, we’ve met a lot of great Romanians, we have played with an extra-fluffy-ball-of-fur-wolf-cub with an unprecedented joy and we had great fun out of small, almost normal things. I have given the city at night a chance and yes, I would happily repeat that experience, just as I wouldn’t, for the world, exchange those late night moments when I have ridden the greatest bicycle I had ever seen through unknown places, with a cool, indulging, taming wind…

I think there would be much more to say about the phenomenal architecture, the charm of the canals, the Red Light District, the confluence between the old Jewish neighbourhood and the current Asian neighbourhood, the flower market, the tens of thousands of bicycles, the street art, the impressive museums, the friendly pubs, the green and the stone and the water, the Centraal train station and the Dam market and so many more things that catch on to you, a simple passer-by, and they build you gem-memories, treasures that you will never lose – all these that make you lucky to have ever met them, lived them, hugged them… And something else that should be added is that I would return to the heart of the Netherlands anytime, even blindfolded, even (or especially) without a return ticket.