Așa am simțit pulsând în mine provocarea unei aventuri pe care m-am apucat să o plănuiesc silitoare. Și-a fost multă muncă de agent de turism și multe multe căutări și consultări și frământări și în final, decizii.
Alături de a mea Crina am pornit să cucerim o bucățică din vestul bătrânului continent european. Și-astfel, am plecat entuziasmate, cu un rucsac în spate și ochi mici de nesomn și de nerăbdare din Lyon la Saint-Etienne, de unde-am pornit în zbor lin până într-un Porto mai romantic decât un roman al lui Garcia Marquez. Și-a urmat un tren de noapte spre Lisabona, din nou, ca în poveste. Și zile pline de soare și capătul lumii la Cabo da Roca și oceanul sălbatic și nisipul usturător de cald și-un alt tren și-un aeroport ce ne-a împins în Bordeaux-ul francezilor, în niște seri spectaculoase și-o arhitectură ca un manuscris prețios. Și-apoi am văzut cum dunele de nisip despart pădurea de ocean și cum oamenii devin neînsemnați în mica fărâmă de deșert de la Dune du Pilat. Un alt avion ne-a dus în capitala Olandei. Unde-am găsit români calzi și biciclete purtătoare de fericiri lipsite de constrângeri. După civilizații care au zdruncinat multe în mine și două săptămâni de preumblări neobosite, am revenit la Parisul minunilor, cu un parc tăcut și-o zi toridă și-autostrăzi impecabile până-n Lyon-ul pe post de ”acasă” provizoriu.
Asta ne-a fost aventura geografică: peste 5000 de km, 8 orașe, 3 capitale, 7 mijloace de transport diferite. Sufletește, ne-am îmbogățit cât nu pot frazele descrie. Și-am aflat locuri și lucruri și oameni și-am trăit senzații ce-au rostogolit viața asta măruntă în fel și chip prin mine...
Poveștile întregi au rămas la decantat, așa că tiptil tiptil încep a-și face loc și-ntre cuvinte proaspete. Curând.
*
This world is just like cotton candy. It’s sweet and fluffy and tempting and if you start eating it, you’ll never want to stop. You’ll never be able to stop as well.
This is how it felt within me – the challenge of an adventure I have started to diligently plan. And it hard, tourist agency work, and lots and lots of searching and consulting and unrest and, finally, decisions.
Next to my Crina we have started to conquer a little part of the west of the old European continent. And so we left enthusiastic, with a backpack and our eyes closing from sleeplessness and expectation, from Lyon to Saint-Etienne, from where we embarked on a quiet flight to a Porto more romantic than a Garcia Marquez novel. Then there was a night train to Lisbon, again, like a fairy tale. And sunny days and the end of the world at Cabo da Roca and the wild ocean and the stingingly hot sand and another train and an airport, which have pushed us in the French’s Bordeaux, in some spectacular nights and a manuscript like architecture. Then we saw how the sand dunes separate the forest from the ocean and how people become insignificant in the small piece of desert at Dune du Pilat. Another plane took us to the Netherlands’ capital. Where we found friendly Romanians and bicycles carrying happiness without limits. After civilisations that have moved a lot in me and two weeks of tireless travelling, we have returned to the Paris of wonders, with a quiet park and a hot day and seamless motorways up to the Lyon functioning as a surrogate “home”.
Thus was our geographical adventure: over 5000 km, 8 cities, 3 capitals, 7 different means of transport. Our souls have been enriched so much that words cannot describe. And we have found places and things and people and we have lived through sensations that have tumbled this little life within me in every possible way…
Whole stories have been left to separate, so, slowly but surely, they start making their way through fresh words. Soon…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu