Cât timp, atâtea lumi, atâtea minuni...

Soarele zâmbește din nou oacheș. E prilej de tras aer în piept și de fericire.

E frumos să văd cerul senin în fiecare dimineață. E frumos pentru că am înțeles multe lucruri. De ce zboară păsările. De ce uneori iarna ne îngheață firea. De ce uneori trebuie doar să înveți. De ce există un timp care te macină. De ce uneori pașii fac prea mult zgomot. De ce lucrurile bune se lasă îndelung așteptate. De ce să avem răbdare. De ce să ne revoltăm. De ce să ne schimbăm. De ce să visăm. De ce să căutăm mereu refugii sufletești. De ce să-i apreciem pe cei care ne iubesc. De ce să ne cunoaștem. De ce să știm ce vrem. De ce să întrebăm. De ce să fim deschiși, să vedem, să atingem, să ne bucurăm.

Am făcut timp de două săptămâni un curs practic în redacția Europa FM. Câtă neliniște, câtă încântare, ce minunăție! Cu astfel de experiențe, totul capătă alte dimensiuni, alte forme, alte culori. Acolo e o altă lume. Una incredibilă. Cu oameni excepționali, cu o muncă frumoasă și un bine interior pe care nu-l mai văzusem de multă vreme... E o altă lume. Apoi, când revii în colțișorul tău, totul ți se pare prea mic, prea neînsemnat, lipsit de prea multă lumină.

După un timp însă, am realizat că ceea ce e cu adevărat spectaculos este că lumea mea s-a intersectat cu lumea aceea. Iar punctul acela mic, legătura aceea, am fost eu. Nu le-am unit eu, dar prin mine, două lumi s-au ținut de mână, pentru o vreme. Am înțeles câtă fericire trebuie să mă inunde pentru că am putut face parte, pentru un timp, din lumea aceea, că am trăit intersecția aceasta inedită, inimaginabilă și atât, dar atât de frumoasă...

Încă mai visez noaptea redacția, butoanele unui mixer, un playlist de weekend și alte năzdrăvănii... Visele astea s-au născut din îmbrățișarea lumii mele cu lumea Europa FM. Cred că putem trăi atât de multe vieți și putem pătrunde în atât de multe lumi... prin noi, prin alți oameni, prin filme și cărți, prin călătorii și prin dorințe...

Trecem, de fapt, prin atâtea lumi noi, diferite, mai bune, mai rele, dar altele și altele mereu... Nu ne dăm seama cât de norocoși suntem pentru simplul fapt că am trecut pe acolo... Iar dacă oamenii sunt meniți să fie efemeri, măcar în acest scurt timp pe care-l avem la dispoziție, să mângâiem cu palmele, cu sufletul și cu existența noastră, cât mai multe lumi... Să ne îmbogățim, să fim egoiști și să ne construim o revelație din fiecare lume nouă prin care trecem... Pentru că, de fapt, în lumea fiecăruia este destul loc pentru mii de alte lumi noi.