Lunea e o zi incredibilă. Lunea mi s-au întâmplat, în ultima vreme, numai lucruri bune.
Am înțeles că weekend-ul e o perioadă înghețată, așa că începutul de săptămână e o trezire la viață de care am mai mereu nevoie. E forța, acțiunea, decizia. E un vector de întâmplări și oportunități. Cel puțin pentru mine, acum.
Nu îmi place să vorbesc despre lucrurile pe care le pun la cale. Nu din vreun soi de superstiție, ci pentru că nu-mi plac rezultatele parțiale. Îmi place să știu concret și abia atunci răspund, în caz de sunt întrebată ori stau pur și simplu, să povestesc. Până atunci, mă lupt să ajung măcar la un început de drum pe care mi-l doresc. Învăț, cresc, sper, aștept și profit de orice ocazie să dau un semn că sunt aici.
Deschid uși, ferestre și minți să intre lumina, viața și norocul ce va fi să fie...
Nu am răbdare, niciodată nu am prea avut, încredere nu am atât pe cât aș merita, probabil, însă am acest acum... care înseamnă timp, tinerețe și un oraș plin de tot felul de lumini. Îndrăznesc să cred că numai pentru mine. Un gând numai bun pentru ziua de luni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu