Să știi că sunt...

Există lucruri pentru care nu sunt rețete. Nu e nicio cale cunoscută de a ajunge la ele. Nu e niciun indicator și nicio mână care să te însoțească. Printre umbre și asfalt și viteză și nepăsare trebuie să descoperi că ceea ce e bun te poate pândi de după colț sau se poate zgâi la tine de pe vreun zid. Printre atâția nimeni care îți irosesc momente frumoase, ce contează cu adevărat e ca înăuntrul tău să te bucuri de libertatea pe care o ai de a alege. 

Să alegi încotro, când și cu cine. Să alegi ce anume să păstrezi, ce să accepți, ce să primești, ce să schimbi, la ce să speri și cât de îndârjit să fii. Să alegi să înțelegi și uneori, atunci când tu consideri că merită, să nu te alegi numai pe tine. Ăsta e un exercițiu tare bun. Dacă măcar o dată nu te alegi doar pe tine, riști totul... Poți să rămâi nimic, e adevărat... sau poți avea totul, poți simți totul, poți trăi totul. 

Îmi place să cred că a existat o clipă, o secundă decisivă, în care am găsit de cuviință că nu eu trebuie să fiu alegerea. De ce?! Pentru că, de fapt, am găsit un om în care să mă pot reflecta în culori noi. Și lumea s-a transformat într-un mare tot, aflat la doar o atingere distanță. Ca atunci când închizi ochii și... ești în fața mării, în vârful muntelui, în Cuba, în Japonia, în Sydney, în Provence ori în Helsinki. Într-un studio de radio, în spatele unui aparat de fotografiat, la un festival rock, într-un avion, în fața piramidelor egiptene, în mijlocul unor proteste de stradă sau într-o galerie de artă... Totul îți aparține. La o aruncătură de brațe distanță. La un moment de curaj, la o stradă de încredere depărtare. 

Să fii în stare să îți ții respirația pentru că știi că cel pe care l-ai ales va respira pentru tine. Pur și simplu.

Acum sunt convinsă că niciun om nu poate avea totul. Dar împreună putem. Împreună - un cuvânt mai puternic decât toate armatele lumii și decât toate calamitățile naturale. În realitate, un adăpost de suflete mai mare decât puterea cuvântului. Un loc unde nu pot rămâne decât cei care sunt în stare să renunțe la ei, la nimicnicia lor și la griul mocnit al cotidianului. O alegere pentru care nu e nevoie să mergi până la capătul lumii, dar care te poate duce și dincolo de el...