Plouă cu soare în luna lui Marte...

Un poem în care cuvintele au alte contururi, iar versurile au lumină proprie. Un poem scris cu priviri sincere și cu o primăvară mai puternică decât amintirea copilăriei...

"Se face seară şi orizontul coboară.
Oraşul îşi ridică un cartier spre lună.
E un sunet de fier, de cabluri întinse.
Umbrele oamenilor încep să apună." 

(Nichita Stănescu)