Îmi râde inima cu toată puterea ei de fericire că oamenii din Ucraina, după câte au înfruntat, au reușit să schimbe ceva.
Nu judec din punct de vedere politic ori ideologic, ci pur sufletesc. Ideea de a lupta pentru o cauză, de a-ți striga cu putere convingerile și dorințele, înseamnă, de fapt, adevărata libertate. Asta e libertatea: să visezi, să treci peste orice război și să dai totul pentru a câștiga un 'mâine' mai bun. Un viitor pentru copilul tău, care merită libertatea gândurilor și posibilitatea de a alege conform voinței proprii. Cred cu tărie că despre asta e vorba. Dincolo de orice regim politic răsturnat, legi schimbate și lideri înlăturați de la putere, ceea ce au făcut ucrainienii din Piața Independenței a fost să aleagă pentru viețile lor, pentru tinerii lor, pentru viziunea lor.
Urăsc războaiele. Îmi e groaznic de teamă de orice fel de violență între oameni. După săptămâna asta în care am trăit atât de intens tot ceea ce s-a petrecut la Kiev, acum sunt fericită. Sunt fericită că acolo nu se mai trag focuri de armă. Că oamenii prinși în acest război nu mai mor. Sunt fericită că viața a triumfat. Viața. Oamenii. Libertatea.
Zilele astea m-am tot întrebat cum poate dormi Ianukovici noaptea. Nu am găsit un răspuns. Apoi mi-am dat seama că, de fapt, întrebarea mea nu era corectă. Corect ar fi fost să mă întreb cum au putut toți acei oameni dormi atâtea nopți până acum?! Acum nu mai dorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu