Și pietrele se așează pe cărări...

Am vorbit adesea despre drumuri, despre destin și despre cum viața te duce acolo unde trebuie, când trebuie.

Nu mai e un secret pentru nimeni cât de mult iubesc eu radioul și cât de mult m-a marca experiența de anul trecut de la Radio Galați. Scriam aici despre cum m-am format și cât de grea mi s-a părut despărțirea de locul pe care îl visam noaptea, pe care îl adoram, pur și simplu - studioul de radio.

Când am ajuns în București, eram hotărâtă să îmi fac loc într-un studio aici, oricât de mic, oricât de neînsemnat, dar un loc ce să-mi poată oferi fericirea supremă pe care o simt eu atunci când lucrez la radio. Știam că va dura. Timpul nu a fost nici pe departe blând cu mine. Au trecut 5 luni de când m-am mutat ”în marele bazar”, 5 luni în care am căutat... radiouri, posibilități, oportunități... Am încercat, am sperat, am așteptat...

Am înnebunit de dor de microfoane, de mixere și de frumusețea muncii în radio. M-am simțit din ce în ce mai des deznădăjduită, pierdută într-o așteptare ce părea interminabilă.

Dar destinul este ca un fir deja țesut pentru noi și ne îndreaptă spre lumină, astfel încât, oricât de lungă ar fi absența soarelui, la un moment dat, umbrele tot în urmă vor ajunge. Sunt momente când ți se așterne în față posibilitatea fericirii supreme, a împlinirii pe care o doreai în taină cu tot sufletul...

În astfel de clipe, realizezi că alegerea nu-ți mai aparține. Ai șansa. Tot ce trebuie să faci este să muncești pe cât de mult îți dorești să obții acel lucru, să muți munții din loc și să dai tot ce ai mai bun în tine. Toate se vor ordona apoi. După tine și după cum îți este scris. Dar ceea ce e pentru tine e pus deoparte.

Cu aceste gânduri, mă bucur de fiecare zi din săptămânile acestea ce-mi par extrem de importante... profit și așez cărămizile fundației unui mare vis ce-și va găsi, cu siguranță, vocea. Se va face auzit într-un fel sau altul și simt că-mi va împlini destinul... Știu că e un timp pentru toate, dar pentru a crește e mereu timpul potrivit...