vineri, februarie 15

Şi mai cred în minuni...


Lumea mea se-nvârte aparte, însă într-un mod incredibil de drăguţ zilele astea. Destinul se răsteşte la mine, dar asta mă bucură, pentru că el ştie tare bine ce am nevoie. E bine. Cald şi senin, cu aer proaspăt în plămâni şi multă putere de muncă. Pregătită să-mi încep primăvara fericită.

Mai hotărâtă şi mai zâmbitoare decât am fost în ultima vreme, m-am apucat să-mi dansez fiecare zi, că-s tânără şi-ar fi păcat să nu profit de aerul ăsta de 18 ani. Sunt aşa poate şi pentru că am început (puţin mai devreme) curăţenia de primăvară. Adică alung tot ce-i rău şi urât, tot ce nu-i lumină şi n-are culoare din viaţa şi din drumul meu. Vă spuneam nu demult că îmi place tare mult faptul că prin oamenii din jur mă construiesc pe mine. Da, ăsta este un moment în care am adunat multe informaţii, experienţe, trăiri, situaţii şi senzaţii. Cuvinte, forme şi alte bunătăţi care m-au influenţat. Aşadar, venise vremea să fac puţină ordine, să-mi aranjez paşii, să păstrez în, cu şi pentru mine doar ce-mi face bine, ce mă creşte, mă provoacă, mă adună, mă sprijină şi mă bucură.

Chiar mă gândeam zilele astea, printre sute de gânduri care s-au tot perindat prin mintea mea în timpul abia scurs, la tot felul de lucruri mărunte care-mi plac şi la cum aş putea să le contabilizez în vreun fel de listă. Desigur, să echilibrez şi cu lucruri ce-mi displac profund. Să vă împărtăşesc, atât cât pot cuprinde la orele acestea târzii cu mintea, ce iubesc şi ce nu-mi place sub nicio formă.

Iubesc marea, muzica bună, muzica veche, muzica ce te îndeamnă să dansezi oriunde şi oricum, muzica ce-ţi transmite un mesaj, muzica aparte, oamenii frumoşi, oamenii cumplit de inteligenţi care mă fac să mă ruşinez de cât de puţine lucruri ştiu, oamenii care-ţi întind o mână de ajutor când te aştepţi mai puţin, oamenii calzi care simt nevoia să-şi deschidă sufletul atunci când îmi vorbesc, părinţii, ideea de bunici, mirosul de prăjituri calde în casă, ciocolata, ploile de vară, sinceritatea, radioul, fotografierea detaliilor ce-ţi consemnează în memorie momente cu un parfum aparte, Vama Veche (aia veche...), lalelele, nisipul în bocanci, nisipul şi bocancii (ai mei şi ai bărbaţilor), fotografiile care îţi transmit starea şi aerul anumitor locuri, Parisul inimii mele (cu tot cu povestea visului meu despre străduţele lui), piesele bune de teatru, emoţia de dinaintea fiecărei intervenţii la radio, toate albumele celor de la Pink Floyd, cântările ad-hoc pe oriunde se găsesc oameni dornici de-a cânta cu o chitară, nopţile friguroase din vamă, marea noaptea, marea oricând, corturile uşor de montat şi verzi Quechua, concertele, dorurile, nopţile cu lună plină, şosetele colorate, cerceii, zâmbetele, ceaiurile cu arome diverse şi necunoscute, străduţele înguste ale Romei, inelele cu pietre negre, poeziile, băncuţele din Trafalgar Square, oja roşie sau albastră, mesajele de "bună dimineaţa", muzeul Beatleşilor, pacea, biletele de tren, oraşele mari şi străine, hărţile, desenele pe asfalt, faleza din Liverpool, alintăturile, glumele bune, atingerile tandre, parcurile mari şi verzi, Bucureştiul, cărţile de care nu te poţi dezlipi, cerneala neagră, florile desenate/cusute pe haine/genţi/pereţi, poemele lui Blaga, fiecare răsărit, lumina perfectă dinaintea apusului în oraş, când ninge şi zăpada nu se topeşte, ciocolata caldă în T, zilele leneşe, filmele la care te mai gândeşti multe zile după ce le-ai văzut, îmbrăţişările, clămiţele drăgălaşe, căţeii frumoşi, pufoşi, haioşi, puştii isteţi, dragostea, încrederea, relaţiile de lungă durată, ideea de familie, şerveţelele cu Bugs Bunny, să-mi cumpăr dulciuri din supermarketuri imense, unele iaurturi de fructe, România, tradiţiile şi obiceiurile, bomboanele primite cadou, baloanele, lumânările parfumate, să conduc sau să merg în dreapta cuiva care conduce blând şi liniştitor, mâinile frumoase, rochiile lungi, largi, albe sau colorate, agendele cu pagini albe, surprizele plăcute, oamenii capabili să meargă până la capătul lumii pentru o iubire, clipa aceea când simţi că visul ţi s-a împlinit, momentele când cei dragi sunt mândri de tine, când reuşeşti, când câştigi ceva după toată munca depusă, să adorm ascultând teatru radiofonic, basmele populare, sentimentul de siguranţă, stickul meu cu văcuţă, cenaclurile din Galaţi, călătoriile pe care le-am făcut deja şi pe care încă nici nu le-am visat, tot ceea ce am învăţat din locurile unde nu îmi imaginam că voi ajunge vreodată, toţi oamenii pe care i-am întâlnit până acum şi care au făcut ceva frumos care să mă determine să nu îi uit şi pe toţi ai mei, de oricare parte a vieţii se află.  

Ce nu iubesc e mult mai simplu: tot ceea ce răneşte, tot ceea ce e tristeţe, indiferenţă, prostie, ură şi urâţenie, răutate, frig, incertitudine, nelinişte, minciună, cuvinte urâte, războaie, rasism, nesimţire, mârlănie, scârbă, viteza anilor ăsţia, îndepărtarea de la valorile morale, degradarea, denigrarea, impertinenţa, intoleranţa, indolenţa, singurătatea dureroasă, bolile, incultura, clasa politică actuală, nedreptatea şi tot ceea ce transformă oamenii în monştri lipsiţi de scrupule.

A fost un exerciţiu tare fain, deşi sunt sigură că am omis o multitudine de lucruri care-mi plac sau displac, dar pentru o primă parte cred că e deja suficient (asta în cazul în care aţi avut răbadrea să citiţi în întregime).

În rest, să ne fie weekendul plin de odihnă, de pace interioară şi de iubire întoarsă în oglindă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu