în prăpastia dintre şoldul meu drept
şi pielea-ţi înfrigurată
se odihneau
tramvaiele dimineţii
ca într-un depou
îmi mâzgâleai cu graffiti diluat în apa
trupului
fiecare unghi drept al coatelor
degetele nesigure urlau
ca nişte copii rătăciţi la periferia oraşului
nou
păsări se izbeau de ferestre
pereţi clocoteau a trădare
scrâşneau lemnele de-atâta căldură aleasă
iar flăcările ne-ar fi ales pe noi
dacă era
o dimineaţă obişnuită
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu