Se pare că a venit şi luna august, iar eu plec din nou. De data asta puţin mai departe de Vama Veche... O să ajung până în Italia, la marea de un albastru crud, la munţii atât de faini şi la Roma mea specială...
Plec să mă rup de tot ce e pe-aici. O să am cu mine doar o brăţară cu tricolorul (producţie proprie, nou-nouţă), semn că nu-mi uit România mea şi bineînţeles indispensabilul aparat foto. Abia aştept să ajung la oamenii deosebiţi de acolo (cei pe care îi cunosc deja) dar şi la lumea mare şi frumoasă care îmi zâmbeşte mereu.
Nu mi-e teamă de nimic din tot ce va fi. Nici de dor, nici de ţări străine, nici de necunoscut... Voi lăsa lucrurile să se întâmple, mă voi arunca în valuri cu indiferenţă şi voi sfida piscurile cele mai înalte ale munţilor. O să-mi mai pun o dorinţă la Fontana di Trevi şi voi sta să o privesc încremenită, aşa cum a fost şi prima dată... Se pare că legenda se împlineşte (italienii spun că dacă arunci un bănuţ cu o dorinţă în Fontana di Trevi, sigur te vei întoarce la Roma)...
Acum "m-am liniştit, mi-e sufletul o mare", care îşi zbate valuri de nerăbdare, dar în adâncuri ştie că totul e la locul lui şi mai ales că... e un timp pentru toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu