De când am revenit acasă, aproape de toţi cei dragi ai mei, îmi place să cred că mi-am reinventat puţin gândurile, ideile... Simt că trebuie să mulţumesc destinului pentru tot ce am şi tot ce sunt. Am realizat că sunt extrem de bogată, având lângă mine oameni care mă iubesc, având toate cele ce-mi sunt de trebuinţă şi ocazii nesfârşite de a zâmbi. Simt că sunt norocoasă că sunt construită aşa, dar mai ales că am parte de momente unice în care mă tot întreb dacă există oare fericire mai mare decât clipa prezentă... Mă bucur de toţi ai mei, de tot ce mi se întamplă, de orice lucru mărunt care îmi face ziua mai bună. În jurul meu, lumea mi se înfăţişează în toată splendoarea ei...
Ce minune e viaţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu