să fim noi. cu sufletele întregi,
părăsite de regretele târzii, căci ne sunt inutile.
doar de pagini albe şi creioane bine ascuţite avem nevoie acum.
să ne trimitem scrisori mâzgâlite cu săruturi îndepărtate.
acum avem nevoie doar de noi,
îmbrăţişaţi, frumoşi şi goi,
timpul să ne facă pe plac, măcar o dată...
să treacă mai repede, fără să ne rugăm prea mult de el.
distanţa să se simtă doar de la o bătaie de inimă, la alta,
iar kilometrii să îi transformăm în secunde,
trecute de la ultimul sărut, rămase...
până la următorul.
să ne jucăm hai-hui, prin ochii tăi...
să rătăcim versurile melodiilor preferate
şi din greşeală, să ne trezim în ochii mei, mai verzi,
mai puri şi mai îndrăgostiţi decât oricând.
să ni se şteargă din minte nori de hârtie,
să desenăm cu creta pe pereţi, flori mari,
cerul să ţi-l ofer dimineaţa, în cana de cafea...
să fii iubitul meu, în lumea ta...
şi-n casa noastră de la malul mării,
să ne iubim mai mult cu fiecare val...
să ne căsătorească soarele în fiecare dimineaţă aurie,
iar la apus să înceapă 'prima noapte'...
ca un gramofon stricat care repetă într-una aceeaşi melodie,
cu inflexiuni romantice la refren, căci e stricat demult,
gramofonul,
vieţii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu