Aşa simt acum.

" Viaţa mea nu e o înşiruire de fapte, decizii şi sentimente. Viaţa mea e doar acum, cu tot ce implică asta. Iar acum îmi place să mă trezesc în braţele lui. Să-i sărut zâmbetele de pe pleoape. Să vorbesc cu el despre nimic. Să facem planuri şi să le ştergem cu buretele de parcă orice ar fi posibil. Să îmi usuce părul cu prosopul. Să mă înveţe lucruri. Să il mângâi cand îl doare. Mă face să mă simt puternică. Nu e important cum ne privesc cei din jur. Niciodată. E important plinul din noi; la fel şi vidul dintre noi. Nu ştiu să îi promit pe termen lung pentru că nu ştiu cine voi fi peste o sută de dimineţi. Nu îmi permit să mint. Când obosesc şi mi se face teamă şi nu ştiu pe unde să o iau, fac o pauză. Nu aleg un drum anume pentru că sunt multe, lipsite de indicatoare şi pline de nuante de gri. Aşa că mă uit atentă înspre mine şi schimb ceva stricat. După asta se arată un drum mai în focus decât celelalte. Şi în ceea ce priveşte dragostea, m-am învăţat să mă întreb un singur lucru: e viaţa mai frumoasă cu el decât fără? Atâta vreme cât răspunsul este da, problema iubirii e rezolvată. Aşa gândesc acum. Aşa iubesc acum. "