Tu nu mai ştii

"Afară, viforul lor izbeşte în zid..."
Eu însă nu sunt un zid. Sunt o rază de soare. Sau un val. Şi tot frigul şi toată brutalitatea exteriorului lasă în mine urme. Îşi pun amprenta pe pielea mea. Nu sunt un zid. Nu pot fi. Nu vreau.
Pentru că sunt atingeri care fac bine, care vindecă. Sunt atingeri mai tandre decât îmbrăţişările, mai discrete decât surâsurile, care se transformă în legături ce înalţă, mulţumesc, întregesc...
Să simţi astfel de oameni, de cântece, de gânduri, ajungi să realizezi că dacă ai fi zid, ai pierde toate astea. Aşa că mai bine val, zbor sau orice desen de viaţă ce se macină, se manifestă, se schimbă, arde...

*

Mă gândesc des la tine.
Am vrut să ştii.
Mulţumesc.