marți, aprilie 24

Un an şi-o clipă

Mâine devin oficial majoră. 
Nu ştiu cum s-au dus 18 ani. Nu ştiu nici măcar ultimul an cum a zburat spre trecut.
Şi deşi majoritatea adolescentelor de 17 ani îşi identifică vârsta cu cântecul celor de la Vama, pot spune că în ceea ce mă priveşte, am trăit cântecul ăsta... exact atunci când a trebuit, pe parcursul unui an întreg în care mi s-au desfăşurat în faţa ochilor minuni ce depăşesc bariera cuvintelor. 
După cum simt nevoia acum, o să vă povestesc: pentru mine acest cântec poartă amintirea perioadei în care l-am descoperit şi ascultat cu o poftă incredibilă de a trăi fiecare vers al său pe propria-mi piele, cu o dorinţă nebună de a alerga prin nebunia celor 17 ani. Asta se întâmpla în vara lui 2008... pe atunci visam cu ochii deschişi la o eu mare, frumoasă şi liberă... Mă visam un om bucuros şi colorat. E adevărat, nimic nu a fost ca în visul meu. Dar a fost mai mult, uneori mai bun, uneori mai greu, dar frumos... până la lacrimi de frumos... 
Şi pentru că fiecare cuvânt al acestui cântec, pentru mine a devenit o stare, o amintire, nu pot decât să îl las să-mi descrie viaţa de la 17 ani: 

17 ani baierame 
timiditate început
salivă buze răsuflare
noapte albă 
lacul tei
ciorapi de damă 
suferinţă
fotografie rămas-bun
disperare 
hohote de râs
poliţie 
răsărit
metrou
prietenie
plaja foc
dragoste putere tinereţe 
fum
iubire amintire val 
nepăsare luptă
orgasm
ideal
17mii pahar ţigară
cămin speranţă
aşternut
beţie cântec ignoranţă rucsac nisip
gara de nord 
carte de muncă 
libertate
urlet rană
scârbă 
milă 
laşitate 
orgoliu furie nedreptate
mizerie otravă răutate 
violenţă sânge
succes
povară
somnifer
avuţie 
aer secundă ger
invidie
depravare
zar
nerăbdare goană
depresie
mal
delfin lumină orizont
linişte
furtună despărţire somn
albastru
cerşetor
destin rătăcire 
suflet 
coroană chin
uitare lacrimă
copil oboseală tremur prevestire
har
speranţă judecată 
scrum
aşteptare zâmbet
credinţă drum
deşertăciune 
stele 
foc 
întuneric înger nemurire 
nimic 
călătorie 
univers 
dor infinit

şi aş mai adăuga: 

poezie 
umbră 
biruinţă 
unghii 
cer 
dreptate 
oameni
lipsă 
încredere
oraş
îmbrăţişare 
eu.  








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu