Mâine devin oficial majoră.
Nu ştiu cum s-au dus 18 ani. Nu ştiu nici măcar ultimul an cum a zburat spre trecut.
Şi deşi majoritatea adolescentelor de 17 ani îşi identifică vârsta cu cântecul celor de la Vama, pot spune că în ceea ce mă priveşte, am trăit cântecul ăsta... exact atunci când a trebuit, pe parcursul unui an întreg în care mi s-au desfăşurat în faţa ochilor minuni ce depăşesc bariera cuvintelor.
După cum simt nevoia acum, o să vă povestesc: pentru mine acest cântec poartă amintirea perioadei în care l-am descoperit şi ascultat cu o poftă incredibilă de a trăi fiecare vers al său pe propria-mi piele, cu o dorinţă nebună de a alerga prin nebunia celor 17 ani. Asta se întâmpla în vara lui 2008... pe atunci visam cu ochii deschişi la o eu mare, frumoasă şi liberă... Mă visam un om bucuros şi colorat. E adevărat, nimic nu a fost ca în visul meu. Dar a fost mai mult, uneori mai bun, uneori mai greu, dar frumos... până la lacrimi de frumos...
Şi pentru că fiecare cuvânt al acestui cântec, pentru mine a devenit o stare, o amintire, nu pot decât să îl las să-mi descrie viaţa de la 17 ani:
17 ani baierame
timiditate început
salivă buze răsuflare
noapte albă
lacul tei
ciorapi de damă
suferinţă
fotografie rămas-bun
disperare
hohote de râs
poliţie
răsărit
metrou
prietenie
plaja foc
dragoste putere tinereţe
fum
iubire amintire val
nepăsare luptă
orgasm
ideal
17mii pahar ţigară
cămin speranţă
aşternut
beţie cântec ignoranţă rucsac nisip
gara de nord
carte de muncă
libertate
urlet rană
scârbă
milă
laşitate
orgoliu furie nedreptate
mizerie otravă răutate
violenţă sânge
succes
povară
somnifer
avuţie
aer secundă ger
invidie
depravare
zar
nerăbdare goană
depresie
mal
delfin lumină orizont
linişte
furtună despărţire somn
albastru
cerşetor
destin rătăcire
suflet
coroană chin
uitare lacrimă
copil oboseală tremur prevestire
har
speranţă judecată
scrum
aşteptare zâmbet
credinţă drum
deşertăciune
stele
foc
întuneric înger nemurire
nimic
călătorie
univers
dor infinit
şi aş mai adăuga:
poezie
umbră
biruinţă
unghii
cer
dreptate
oameni
lipsă
încredere
oraş
îmbrăţişare
eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu