am aparţinut unei lumi
care nu mi-a aparţinut cu adevărat
niciodată
de fapt
nici eu nu i-am aparţinut ei
într-adevar
căci nu ştiu să aparţin
altcuiva decât mie însămi
doar ne-am plimbat de mână
de câteva ori
şi atunci
dorul ăsta nefiresc dintre coaste
e numai lipsa lumii din mine
nu regretul că
ştiu să aparţin doar interiorului
adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu