Forever's gonna start tonight!

Mi-am dat seama că nu ştiu cum e polenul într-o dimineaţă cu rouă, dar ştiu că voi afla atunci când drumul meu mă va duce acolo... către un răsărit proaspăt la Letea, cu picioarele goale în iarbă. Să-mi faci cadou cerul, doar pentru mine!
"Anii cei mai buni sunt cei care-or să vină..."

Învăţ să văd

De când am revenit acasă, aproape de toţi cei dragi ai mei, îmi place să cred că mi-am reinventat puţin gândurile, ideile... Simt că trebuie să mulţumesc destinului pentru tot ce am şi tot ce sunt. Am realizat că sunt extrem de bogată, având lângă mine oameni care mă iubesc, având toate cele ce-mi sunt de trebuinţă şi ocazii nesfârşite de a zâmbi. Simt că sunt norocoasă că sunt construită aşa, dar mai ales că am parte de momente unice în care mă tot întreb dacă există oare fericire mai mare decât clipa prezentă... Mă bucur de toţi ai mei, de tot ce mi se întamplă, de orice lucru mărunt care îmi face ziua mai bună. În jurul meu, lumea mi se înfăţişează în toată splendoarea ei...
Ce minune e viaţa!

Nopti de Var/ma

Si aici se danseaza noaptea sub clar de luna si la lumina unui bec - exact ca la Stuf, in Vama. Si aici sunt oameni molipsitor de fericiti care vand noptilor de vara sunete armonioase, dansuri imperfecte si ... visuri. Se iubesc intre Queen si The Buggles si se imbratiseaza cu toata ardoarea lumii, nascuta parca in bratele lor. Aseara a fost ca o noapte in Vama - la lumina unui bec s-a scris povestea...

Prin(d) timp

din cand in cand,
in gandu-mi pur, cazand,
cate o pasare cu dulce cant,
cate un zbor de alb cuvant
si sunt...

dar mai mereu,
cerul devine mult prea greu,
de parca zborul nu-i al meu.
de parca-s insumi un Perseu,
chiar eu...

Gand pentru acasa

Cred ca uneori am nevoie de departare ca sa imi aduc aminte cat de mult iubesc Romania...
Astazi am vazut aici o masina cu numar de Bucuresti... inima a inceput sa imi bata tare tare si parca nimic din jur nu mai conta, nu mai exista... M-am simtit coplesita de sentimentul acela de dor de tara ta, de locul tau, de limba ta...
Nu pot sa ma lepad de Romania mea, oricat de mult m-ar provoca tara asta in fiecare zi. Oricat de rai sau necivilizati ar fi unii romani, oricat de multe lucruri sunt inca departe de calea cea buna acasa... Totusi, Romania mea cruda, dura, trista, in care am crescut, nu a facut decat sa ma ambitioneze... Sa imi sadeasca in mine dorinta de a creste frumos si de a lupta pentru schimbare. Tara asta ma face sa vreau sa o fac mai buna cu fiecare clipa care trece. Si n-am sa renunt la visul meu cel mai arzator. Copiii mei vor trai intr-o Romanie mai buna sau cel putin aflata pe un drum mai luminos.
Pentru ca, asa cum spunea poetul nostru (adevaratul nostru poet national, cel putin in inima mea), Adrian Paunescu, "poate prin rau vom ajunge la bine..."
Iubesc Romania si o iubesc pentru ca este a mea, o iubesc pentru ca ma napadesc emotii atat de intense ori de cate ori aud imnul nostru ori vad pe undeva steagul... Ce sa mai spun atunci cand aud de mari oameni - romani sau cand sunt departe de casa si undeva pe aproape cineva vorbeste in romaneste?!
Imi creste inima in mine de bucurie, de drag si de dor de tara mea...

*

Si un cantec pentru cei dragi ai mei de acasa... Ce mult va iubesc!



p.s.: din nou scuze pentru lipsa diacriticelor.

Momente unice

Niciodata cerul nu mi-a spus o poveste mai inteleapta decat in asta seara.
Am fugit de asfalt acasa la doi oameni foarte frumosi, L. & P., pe care ii iubesc din tot sufletul meu, cu o iubire din aceea nascuta din respect, apreciere si multa, multa bucurie. Ii iubesc pentru ca sunt doi italieni atipici, de care imi este mereu dor atunci cand sunt acasa si la care ma gandesc mereu cu zambetul pe buze... Si dupa ce-au alergat intre noi cuvinte vesele si atatea altele, ne pregateam de plecare (noi, musafirii),dar in drum spre masina, ceva s-a intamplat. Cu totii ne-am oprit pentru o clipa, uitandu-ne la luna... Luna, intr-o splendoare intacta, intr-o liniste atat de calda...
P. a stins atunci toate becurile care vegheau curtea si tot ceea ce ne-a mai ramas a fost cerul... Cerul care ni se intindea pe tava, in intregimea lui romantica, voluptuos, rostogolind in pupilele noastre dilatate sute de stele sclipitoare. Deasupra lor, ca o incununare a tuturor stralucirilor vazute si nevazute in lumea aceasta, ni se arata delicata Luna.
In secundele acelea, noi, cativa oameni prea mici pentru a fi luati in calcul de maretia naturii, ne scufundam in linistea noptii de vara... O vara luminoasa, calda, desprinsa parca dintr-o pictura avangardista... In momentul acela cadeam in dragoste si speram ca asa sa arate eternitatea... Ma indragosteam din nou de lumea intreaga, de cer mai mult decat de pamant, de luna, mai mult decat de stele, de univers, mai mult decat de firmituri... Atunci am iubit Plinul si totul mi s-a limpezit in inima atat de zbuciumata, ca o mare care simte mereu bataia vantului, dar unde acum vantul s-a oprit si valurile au devenit ape line, cristaline, care traiesc frumos sub cerul fiecarei nopti...

"Clipa, ramai, esti atat de frumoasa!"

*

Imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, dar scriu de la o tastatura italiana, care are toate tipurile de accente dar nu si literele romanesti.



p.s.: acum asteptam ploaia de stele...

Povestea merge mai departe...

Se pare că a venit şi luna august, iar eu plec din nou. De data asta puţin mai departe de Vama Veche... O să ajung până în Italia, la marea de un albastru crud, la munţii atât de faini şi la Roma mea specială...
Plec să mă rup de tot ce e pe-aici. O să am cu mine doar o brăţară cu tricolorul (producţie proprie, nou-nouţă), semn că nu-mi uit România mea şi bineînţeles indispensabilul aparat foto. Abia aştept să ajung la oamenii deosebiţi de acolo (cei pe care îi cunosc deja) dar şi la lumea mare şi frumoasă care îmi zâmbeşte mereu.
Nu mi-e teamă de nimic din tot ce va fi. Nici de dor, nici de ţări străine, nici de necunoscut... Voi lăsa lucrurile să se întâmple, mă voi arunca în valuri cu indiferenţă şi voi sfida piscurile cele mai înalte ale munţilor. O să-mi mai pun o dorinţă la Fontana di Trevi şi voi sta să o privesc încremenită, aşa cum a fost şi prima dată... Se pare că legenda se împlineşte (italienii spun că dacă arunci un bănuţ cu o dorinţă în Fontana di Trevi, sigur te vei întoarce la Roma)...
Acum "m-am liniştit, mi-e sufletul o mare", care îşi zbate valuri de nerăbdare, dar în adâncuri ştie că totul e la locul lui şi mai ales că... e un timp pentru toate.