Titlu anticipatoriu - Iaşi

Mă tot gândesc la cum ar trebui să încep această postare despre ... despre... IAŞI.
Neîndoielnic, o să povestesc totul aşa cum a fost, fără să photoshopez vreo secvenţă.

După ce am reuşit performanţa de a dormi DOAR 20 de minute noaptea trecută (incipit anticipatoriu, simbolic, la fel ca şi cel din tren), la ora 5 a sunat ceasul... am ajuns la gară, urcat în tren, aşezat, toate bune şi frumoase... Nu, nu, nu e bine aşa... varianta corectă: s-a ajuns la gară, s-a urcat în tren, s-a aşezat, s-a plecat... (trenul se pleacă, în România se fură, etc.)
Am reuşit să dorm puţin pe drum, apoi m-am apucat şi eu, alături de fetele conştiincioase să repetăm prezentările. Doresc să prezint scuzele mele pe această cale băietului pe care l-am stresat cu limbajul de programare pe care nu ştiam să îl prezint (eu: nu dom'le că 'for-ul' ăsta nu e buuun... eu acuma văd că nu e bun!!! ce mă fac? e scris greşit peste tooot :(( / el: stai măi liniştită, că nu ştie nimeni că nu e bun... îl considerăm bun şi gata!). În cele din urmă am ajuns şi în fenomenalul Iaşiiiiii ... cu tone de bagaje mai cărate în spate, mai târâte după noi... hai să căutam mallul... bine bine... mall, da' ce mall? Am aflat de la un taximetrist semidraguţ că 'Moldova' e cel mai aproape şi ca trebuie să mergem înainte şi apoi să facem dreapta. Doresc să îi mulţumesc omului pe care l-am întrebat unde trebuie să facem dreapta şi care ne privea atât de speriat... En fin, am ajuns şi la marele Mall... Am umblat, fetele au umblat, m-am plictisit, ne-am dus să mâncăm. Ce am învăţat de la Pizza Hut?! Că viaţa-i plină de alegeri, da nici chiar aşaaaaa!!! [Blat subţire, classic, pufos? Sos dulce, picant? Ceva de băut? etc...] După 20 de minute de aşteptat comanda, după încă 20 de minute de mâncareee şi împlinire sufletească... a urmat... ce n-a văzut Iaşiul de când e el: 5 fete îmbrăcate normal intră în toaletă... după doar 15 minute are looooc THE BIG THING: schimbarea!!! 5 fete în uniformă de CNVA, elegante, frumoase [sacouri, fuste, cravate, pantofi] ... parcă eram alte persoane : >. Biensur că nu puteam să ne deplasăm până la Colegiul Naţional decât cu taxiul. Toate bune şi frumoase, festivitate de deschidere... o fi, o împărţi, a vorbit x şi y şi z... "un cuvânt de început" care a durat şi a durat şi a durat... După ce credeam că s-a terminat cu festivitatea mai vine şi o lansare scurtă de carte şi apoi 3 prezentări ale unor oameni din comisie. Să vezi acolo cosmogonie şi Eliade şi escatologie... şi "acum voi încheia" şi a mai vorbit încă pe atât... Prelegerile se tot prelungeau, programul se tot decala, "trenul plecaaa" [să îl cităm pe Chirilă]. Cu puţin ajutor din partea... noastră! s-a format un juriu [improvizat] care să ne jurizeze şi nouă prezentările, măcar să nu zicem că am muncit chiar degeaba, [putem spune că am muncit aproape degeaba]... Am prezentat, doamnele au mâzgâlit pe foi câteva impresii, am fugit să prindem trenul. Din fericire, am ajuns la timp la gară [mulţumim taximetriştilor ieşeni care nu vor să te înşele şi chiar te duc pe drumul cel mai scurt] şi a avut loc cea de-a doua transformare spectaculoasăăă... Ne-am schimbat în tren. Nu, nu în baia trenului, în vagon. Măcar pentru cât de 'James Bond' am fost şi tot meritam un premiu :-j.
Iar drumul înapoi către Galaţi a fost exhaustiv umplut cu povestiri de ici şi colo despre toatăăă toatăăă lumea. A, şi să nu uităm: "în uterul cosmosului".


All in all, mi-am îmbogăţit lista de oameni frumoşi cu 4 fete geniale, am găsit un magazin foarte fain pe o străduţă din Iaşi şi nişte cântăcioşi cu două chitări în pasaj, mi-am schimbat în totalitate părerea despre Colegiul Naţional [din rău în mai rău] şi mi-am confirmat şi teoria: neîndoielnic, al naibii de ofticoşi ieşenii...