Aseară, club Zod!ar, orele 20 [cică] - mare concert Coma...
Acum, să fiu sinceră, îmi plăceau Coma. Auzisem ca îs foarte mişto live bla bla bla, dar sincer, nu prea am crezut. Ne ducem şi noi să vedem concertul, noi [fără un om care a stat să învete - îi apreciez conştiinciozitatea, neîndoielnic, a ratat ceva unic, dar eu tot îl iubesc].
Am ajuns pe la 9 acolo. Trece o oră, mai trece una... plictiseală, povestiri [vamă, 'am să mă-ntorc bărbat', mc donalds...], iar plictiseală... la la la ...
La un moment dat, Coma pe scenă. Solistul - draguţel el aşa... nu promitea prea mult. Şi încep să cânte...
...
...
...
Cuvintele nu îşi mai au rostul. Genial e mult prea puţin ca să descrie felul în care au cântat. Pur şi simplu, m-am îndrăgostit de Coma.
O să postez aici "Nu vreau fetiţo casă", live la Galaţiiiiiiii seara trecutăăă... ca să vă faceţi o idee despre ce vorbesc. Pur şi simplu, fără cuvinte.
p.s.: le multumesc baietilor de la Coma [in special, Catalin... ;;) ] pentru ca mi-au lasat mie playlistul: fata - verso chiar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu