Aș fi jurat că zilele sunt la fel în orice colț de lume, că soarele e la fel de molipsitor, iar cerul o veșnică provocare. Aici însă, lumea are un alt contur, tumultul timpului se așterne între răsărituri și amiezi răscolitoare.
Și e o secetă cumplită de neîncredere, căci fiecare zi își întinde tentacule strălucitoare peste un oraș în care te vezi ca-ntr-o oglindă, care te oprește în fața unui spectacol de visuri, răspunsuri, schimbări... Și-atunci vezi mai clar ca niciodată, că întreaga ființă-ți colcăie de puterea de a descoperi un altfel de univers...
”Iar pământescul mănâncă de foame cerescul.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu