Lumea asta are altfel de aripi. Vântul e domol și zborul parcă mai împăcat cu ideea efemerului din fiecare călătorie. Aici îmi pare că toți poartă înăuntrul lor secretul unei conștiințe transparente. Toți știu de unde, încotro și de ce. Și sunt mulțumiți cu răspunsurile lor. Am putea spune limitați. Sau am putea să-i numim, la fel de bine, toleranți. Cu totul - cu gândurile, cu viața, cu traficul, soarele, nevoile, amăgirile și mai ales cu oamenii .
Uneori, toleranța asta e doar o aparență. Ca peste tot, rasismul există. Intrinsec. Ca o încordare ce-i străpunge pe toți, dar nu destul de vehement... Dincolo de asta, ostilitatea își face bine simțită prezența peste tot... Pentru că ei nu știu poveștile străinilor. Pentru că nici nu vor să le știe. Și poate pentru că, pe undeva, nici străinii nu știu să le arate. Sunt ca două străzi care nu pot ajunge la aceeași destinație. Și vinovații sunt mulți, dar ne putem mulțumi să ne gândim că blestemații de constructori au greșit execuția. Sau poate că planul este greșeala...
Restul este un mare suflet care funcționează cel mai adesea, care se mai împiedică din când în când, dar care îți poate dărui o zi mulțumitoare, o seară spectaculoasă, un traseu neașteptat... Dacă știi să primești, aici te poți simți cu adevărat un om bogat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu