joi, mai 22

Ca Alice a lui Carroll și nu a lui Norman



Emoții multe. Timiditate. Contrar aparențelor, fiecare întâlnire cu studioul de radio este copleșitoare. Mixere. Butoane. Microfoane. Melodii așezate cuminți în playlist-uri. Toate acestea fac parte din cel mai mare vis al meu, în curs de împlinire. Visul pe care am început să-l construiesc acum ceva vreme, iar de atunci, am simțit că orice apropiere de studioul de radio a fost o rază de soare, o bucurie, un mare moment din care aveam atât de multe de ”luat”. Și, bineînțeles, oamenii. Oamenii faini și binevoitori, care îți împărtășesc încântați tot ceea ce vrei să afli, tot ceea ce visezi zi și noapte și speri ca, într-o bună zi, să-ți desăvârșească viața.

Kiss FM, Rock FM, Magic FM, toate așezate circular, ca orele nesfârșite de fericire în care radioul îmi umple viața. Locuri noi, lucruri noi, oameni noi, forme, feluri, perspective, idei și imagini cu totul și cu totul incredibile, neașteptate, cuceritoare...

Cam așa îmi spune inima că se poate transpune în și printre cuvinte prima săptămână de internship la Kiss FM &co. Și așa o poftă nebună îmi e să învăț, să fac greșeli, să pot crește, să văd, să creez, să ascult, să simt... tot ce se întâmplă în minunata lume a radioului... DA! Asta sunt și cu siguranța așa mă văd, în toate realitățile zilelor... o Alice în Țara Minunilor.

Astăzi, cineva mi-a spus: ”în fiecare dimineață în care te trezești ai două posibiltăți: să te culci din nou și să-ți continui visul sau să te trezești și să-l realizezi...”.
Așa că știu ce îmi doresc și mai ales cât de puternic este visul ce mă macină și mă aleargă și mă întărâtă în fiecare clipă și nu e nimic în lume care să-mi poată împiedica trezirea...

Doar cu ochii deschiși, poți vedea, cu adevărat, lumea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu