Destinul alege oamenii, oamenii aleg lumina

O dată pe an, poezia își face bagajele și pleacă la Pitești. De peste tot, se tot adună, ca o adevărată poezie... îmbină, culege, leagă, asociază, pictează, stârnește tot ce înseamnă talente tinere de la o graniță a României, până la cealaltă.
Pentru a treia oară, am fost norocoasă să fac parte din fenomenul acesta al cărui nume, însă, nu definește ceea ce reprezintă cu adevărat. Sau, mai bine zis, nu mai definește...

În 2011, ajungeam la reuniunea asta de suflete îngrămădite în poezii, într-un noiembrie friguros, plin de ceață și nesiguranță, naivă și curioasă. În prima seară, Valentin mi-a spus cu un zâmbet larg: ”Vei vedea că aici se leagă prietenii extraordinare, că ceea ce se țese aici nu se va destrăma prea ușor...”. Sceptică, nu știam să înțeleg sau să accept astfel de cuvinte...

Timpul mi-a arătat, însă, că Valentin avea dreptate... Că oamenii se cern, cei frumoși rămân, cu tot cu poezia după ei, în viața mea. Oameni spre care mă îndrept, cu același drag, în fiecare an și pe care îi regăsesc mereu mai plini de lumină și de atâtea experiențe și gânduri așezate în cele mai spectaculoase forme.
Totodată, Piteștiul mi-a dăruit șansa să descopăr mai mult, să găsesc și alți oameni faini, din toate colțurile țării, să îi scriu printre amintirile mele cele mai dragi, cu majuscule: MEMORABILI.

Destinul te duce acolo unde îți e locul, fie că se mișcă mai repede sau mai încet, fie că se poticnește cam des sau curge ca un râu limpede. Viața îți dă șansa să te bucuri de întâlniri, de regăsiri, de clipe ce nu se vor mai întoarce... De fapt, nici nu trebuie să se întoarcă... trebuie doar să le înțelegi fericirea, să te lași fermecat și să simți cum poezia te salvează... întotdeauna.
Pentru că poezia face viața suportabilă.