La 19 ani viaţa pare un drum fără sfârşit. Şi ce bine că aşa se arată priveliştea asta...
La 19 ani simţi cum te plimbi prin oraşe străine, cu tinereţea de mână. Ea, tinereţea, îţi e amantă şi muză şi umăr şi pas şi ochi, fotografie instantanee şi cântecul care ţi se cuibăreşte în suflet. E trenul însuşi, vagonul şi compartimentul tău special, calea ferată, peronul, cei de care te desparţi, cei pe care-i întâlneşti. Tinereţea e tot aerul pe care-l ai în plămâni şi întreg visul pe care ai început să îl construieşti simplu, cu fiecare cărămidă, inconştient, sfidând parcă universul nebun care te-nconjoară.
La vârsta asta afli că tot acest joc se numeşte tinereţe, iar dacă ai noroc, se răsfrânge-n tine ca o libertate, ca o nebunie sau ca o autostradă nesfârşită. Un drum întortocheat ce te poate duce oriunde, îţi poate arăta orice, te poate învăţa, creşte, bucura... Tot ce trebuie să faci e să alergi cu încredere, să zâmbeşti către soare, să aştepţi să se deschidă toate drumurile adiacente şi să ştii să alegi. Să ştii că alegerile te definesc, aşa că nu trebuie să te minţi nicicând. Să alegi cu inima, direcţia spre care simţi că trebuie să te îndrepţi.
S-ar putea să nu alegi drumul potrivit, drumul uşor ori pe cel ce-ţi este destinat. Vei fi trist, va fi greu, vei vrea să te întorci, vei crede că nu mai rezişti. De fapt, vei şti că asta a fost voinţa trăirilor tale de atunci, îţi vei asuma, iar viaţa, într-un mod unic pe care numai ea îl cunoaşte, te va aşeza pe cărarea pe care îţi va fi bine şi frumos. Îţi vei împlini destinul, pentru că aşa e scris, să rătăceşti, să te poţi găsi pe tine, să agonizezi în zeci şi sute de părţi care îţi vor aşterne la picioare tot ceea ce poate nici n-ai visat. Pentru că autostrada ta e suma tuturor drumurilor bune sau greşite pe care ai ales să mergi în anumite momente ale vieţii. Pentru asta, trebuie să fii mulţumit şi să nu uiţi de tine...
În plus, "să aştepţi oricât". Lucrurile bune li se dau celor ce aşteaptă.
Frumos articol
RăspundețiȘtergere