luni, aprilie 29

Marea din mine şi lumina de peste tot

Cineva drag mi-a "şoptit" azi, de dimineaţă, că anul trecut pe vremea asta eram în drum spre Vamă. Nimic mai adevărat. Trăiam nebuneşte cu vânt, nisip şi 18 ani. Povestea a mers mai departe, dar pe drumuri nebănuite decât în nişte gânduri prea raţionale pentru a fi ascultate din timp, aşa încât astăzi am terminat cu cele 12 simulări de bac şi urmează o mini-vacanţă în care voi lucra pentru "marele" atestat la informatică. Aşadar, vama mea e departe, ca şi mândra mea...

Noroc de sărbătorile astea luminoase, de soarele de afară şi de un tren care o să o aducă la Galaţi în curând. Noroc de radio şi de festivalul de folk ce se apropie repejor, noroc de muzică. Muzica vindecă. Am mai spus asta de sute de ori, dar încă nu ştiu un alt lucru de care să fiu la fel de sigură. Muzica e acolo mereu.

A, şi ce mai noroc, c-am împlinit şi eu 19 ani şi am primit lalele şi primăvară şi oameni frumoşi şi zâmbete drăgăstoase. Puţin după ora 12 noaptea, am primit un apel telefonic de la omuleţul acela drag despre care vă povesteam la început, care mi-a cântat cu toată inima "la mulţi ani" (alături de colegele ei de cameră cărora le mulţumesc încă o dată) şi mi-a adus aminte ce frumos răsună hohotele ei de râs sincer şi ce puţin mai e până la mult aşteptata revedere. E imposibil să descriu sentimentul care m-a copleşit şi m-a împins în toate cele patru zări deodată prin intensitatea lui, prin toată fericirea care mi-a năvălit în obraji... Şi mi-am adus aminte de un alt "telefon muzical", primit cu ani în urmă, când Ştefan Tivodar mi-a cântat "Frica" (şi-am povestit aici). Şi mai frumoasă e senzaţia aceea de linişte şi de bucurie aproape ireală că există oameni care ţin la tine, care se gândesc la tine şi care-ţi sunt aproape, oricât de mare ar fi distanţa fizică. Am mai spus şi asta, dar iubirea învinge distanţa, iar dorul ne înnobilează, ne înveleşte în trăire pură...

Nu ştiu dacă sunt un om norocos, dar sunt un om care se simte norocos, pentru că are în jur atâtea lucruri la care să-şi zgâiască zâmbete sincere şi mai ales, pentru că, atunci când toate par sau sunt, într-adevăr, grele, îşi aminteşte că "întunericul este pentru cei ce-l aleg".




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu