Ţi-am dăruit stelele nopţii
să le înşiri
pe bolta cerească
după pofta inimii.
Tu ai ales
să le agăţi de genele mele
să atârne greu
la toate deciziile, indeciziile...
Ţi-am dăruit oceanele toate
să le agiţi şi să le domoleşti
după placul sufletului.
Tu ai vrut
să mi le oferi
să mă înnece uşor
cu valuri de lacrimi, patimi...
Ţi-am dăruit şi poveştile lumii
să le scrii
alte-nceputuri
după voia gândurilor rebele.
Tu ţi-ai dorit
să mă scrii pe mine
în loc de final
pentru fiecare tragedie, comedie...
Visurile nu ţi le-am mai dăruit
căci m-am temut
că mă vei lega cu ele la ochi
şi-mi vei numi orbirea
viaţă.
Frumos...
RăspundețiȘtergere