Nocturnă

În mâinile tale,
corpu-mi vioară devine
şi naşte
doar sunete alese
ca florile albastre
sub înălţimea cerului.
Gândul tău
este arcuşul lăcuit
care-mi struneşte
umerii albi
scăldaţi
în valuri de lumină.
Răsuflarea-ţi blândă
devine-un Do pierdut din dor
care-mi eliberează
pielea-arzândă
de dorinţa unui bemol

Iubite, cântă-mi Chopin
În seara asta,
cântă-ne.