Acum, aici... la mine-n gând

Acum câteva zile, cineva mi-a spus că nu contează nimic din ce facem, "hai mai bine să vedem cine, ce suntem... " şi altcineva mi-a spus că mulţi mă invidiază pentru ce am, ce sunt, cum sunt, că viaţa mea ar fi dorinţa multora...
Dar oricât de lipsit de apreciere ar putea părea,eu nu simt deloc aşa... Şi nu pentru că nu mă bucur de soarele fiecărei clipe sau de stelele nopţilor de vară, nu pentru că nu ador fiecare răsuflare pe care o simt în preajma şi nu mă-nchin fiecărui zâmbet pe care-l remarc... Ci doar pentru c-am rămas atât de incompletă... Ca un inel pe care un om drag l-a scăpat în nisip, iar valurile au venit grăbite şi zgomotoase ... şi l-au dus departe... departe, în inima mării...

*

La mine-n gând e pace-acum.

Vama Veche

O jumătate de film cu primele poze din Vamă...

Eliberează-mă de mine

Eliberează-mă de mine,
eliberează-mă din tine,
eliberează-te pe tine,
eliberează-te prin mine...

în ritm de valuri pierde-mă de tine
şi din nisip culege-mă pe mine...
aleargă-mă pe străzile atât de pline...
prefă-mă toată-n tot ce-i bine...

în ale muzicii acorduri fine,
iubeşte-mă cu-atingeri line...
iar când privirea-ţi dor devine,
zâmbeşte doar şi dragostea revine...

şi dacă simţi că m-ai pierdut pe mine,
adu-ţi aminte, caută-mă-n tine...
eliberează-mă din nou pe mine,
la răsărit, salvează-mă prin tine...


***

Pentru toate poveştile scrise cu spuma din mare pe nisip fierbinte, fără timp, care mai respiră astăzi doar în mine, în ochii mei şi în ochii celor alături de care s-au născut...

Vă mulţumesc, oameni frumoşi, amintiri minunate, clipe de neuitat... !

Cu drag,
din Vama Veche,
Ioana...

Gânduri albastre de plecare...

Şi iată că am ajuns cu o zi înainte de plecare... Marea Plecare la Marea Mea... De mâine de la orele prânzului mă găsiţi în Vama Veche, fericită şi râzând molipsitor împreună cu drăguţii mei şi o gaşcă mareee de oameni faini. De mâine seară, inima mea o să bată folk mai mult decât oricând şi voi adormi cu pielea sărată şi marea inundându-mi urechile. Voi avea cu mine un aparat pe film pe care mi-am propus să trag suflet de Vamă şi să vă împărtăşesc tuturor de cum mă întorc, lucru care sper să se întâmple cât mai târziu :).
Închei aici cuvintele cu dor de mare, până data viitoare când voi scrie cu altele, cu iz puternic de iubire, valuri, libertate, soare, nisip şi muzică frumoasă.

Weekend plăcut vă doresc tuturor, oriunde v-aţi afla!

Parfum de mamă

Când te strig,
se întorc... zeci de femei,
ele toate se numesc la fel -
Femeie
şi toate au priviri galeşe
şi proaspătă tinereţe
în aripi.
Când te chem,
se opresc... zeci de femei,
ele toate au acelaşi chip -
Angelic
şi toate sunt palide
şi zâmbesc amar,
raiului de zi cu zi.
Când te îmbrăţişez,
freamătă... zeci de femei,
ele toate au acelaşi gând -
Iubire
şi toate o cer, o doresc...
şi ard şi cad, şi se sting
în aşteptarea ei.

Ele toate, adunate, fac
inegal cu o mamă...
Ele sunt ca tine mereu,
dar tu îmi rămâi mie
altfel.

Înghite dor, scuipă lumină

'Înghite dor, scuipă lumină' - acesta e numele unei 'categorii' a Domnului cu dame de cupă aşezate frumos pe masa de joc, mult însă după ce jocul s-a sfârşit. Dar nu despre damele sale de cupă e vorba aici, ci mai degrabă despre plete de foc şi strălucirea unei priviri. Mi-am dat seama că aceste cuvinte mi se potrivesc... Pentru că în timpurile astea nu fac nimic altceva decât să transform în lumină tot ce în adânc e dor şi depărtare.
Cad adesea în propria-mi încercare şi am impresia că cerul mă îneacă, înainte de a apuca să-l mai luminez încă o dată... Încerc să privesc simplu şi cald, cu ochi din care să iasă pură şi nemiloasă LUMINA, dar mai mereu fulgere crunte îmi despică pupilele dilatate care se zbat neputincioase.
Nu consider renunţarea o alterativă, aşa că merg mai departe şi de fiecare dată când mă împiedic, scuip bulgări de lumină spre fiecare nor ce mi-a curmat realitatea cerului limpede. Şi soarele îmi zâmbeşte, complice ambiţiei mele îndârjite.
Pentru că lumina mă face să sper, să cred, să vreau, să pot.

Vrei soare, soare îţi dau!

Fotografii restante

Cum am promis demult, revin cu fotgrafii din "lunile de foc" în care am fost prea ocupată ca să postez pe blog, dar şi cu câteva povestiri şi fac asta în ordine cronologică aşa că voi scrie despre lansarea revistei "Avangarda literară" (aici).
Se pare că lansarea a fost un succes mai mare decât cel aşteptat. Revista arată fain de tot (mai am câteva numere pentru cei interesaţi), iar la lansare a fost prezentă destulă lume, am apărut puţin şi prin presa locală şi seara s-a terminat cu o petrecere în club S cu băieţii de la DON, Rebel fără Puls, Daniel Gheorghe şi 789Art.
Ce şi cum am simţit eu? Greu de spus, dar cred că a fost una din puţinele dăţi când evenimentul în sine m-a copleşit. Când am simţit că am început... că am făcut un pas... mic, dar important pentru mine... Am început să cred şi cel mai mult, i-am făcut pe cei dragi mândri de mine. Deşi nu a fost prima dată când s-a întâmplat asta, mândria celorlalţi înseamnă bucurie infinită pentru inima mea, iar sufletul meu e mulţumit şi se îndreaptă spre mai mult... Mereu mai mult, mai bun, mai sus...

Cântec, cântăreţi, cântări

Cuvintele ce urmează a fi scrise aici nu sunt decât gânduri şi trăiri ce sălăşluiesc înăuntrul meu de atât de mult timp încât am impresia că au fost dintotdeauna aici...
În noaptea aceasta, căci este deja trecut de ora 2, am primit o dedicaţie muzicală de la un om care mă iubeşte. Melodia se numeşte "Frica" şi îi aparţine omului frumos Ştefan Tivodar, despre care vorbeam aici. Pe ritmul acordurilor de chitară, m-am simţit cuprinsă de atâta emoţie ... emoţie izvorâtă doar din muzică.
Adevărul este că sunt o dependentă de muzică. Aparent, nimic nou şi poate chiar nimic neobişnuit. Dar ceea ce mă uimeşte chiar şi pe mine e afinitatea mea de a mă înconjura de oameni care trăiesc pentru, prin, cu muzică. Nici nu aş putea să-mi imaginez viaţa altfel. Decât cu oameni care cântă, fredonează, ascultă SUNETUL MUZICII. Oameni care asociază lucrurile banale ale vieţii cu versurile unei melodii, care aud mereu în cap bătaia unui ritm, care îşi transpun clipele trăite cu pasaje sonore unice.
Aici nu vorbesc despre nimeni anume, ci despre locul în care am căutat mereu să mă aflu, mi-am dorit cu îndârjire, mi l-am luat sau l-am primit... Cert e că, acolo, oriunde ar însemna asta, atât timp cât am avut muzică, oameni cu muzică, oameni şi muzică, am fost fericită. Fericită pe deplin, pentru că aceste clipe sunt momentele în care simt că am făcut alegerile corecte, că drumul pe care merg e bun şi că aparţin acestui timp, loc, spaţiu... acestei lumi plină de cântece, cântăreţi şi cântări...