Conştientizare

Ştiu, ştiu că nu sunt destul,
că nu pot, nu vreau şi nu-ncerc...
Dar ştiu să visez ,
să iubesc în culori aromate,
să alerg la tine în braţe de oricât de departe...
Ştiu să te caut mereu,
să simt şi să trăiesc;
Pot să protestez,
să ţip, să ripostez...
Ştiu să scriu scrisori, să îţi arăt un suflet defect,
ştiu să dansez imperfect.
Pot să mă arunc în mare,
fără teamă, fără trecut şi fără-ntrebare.
Ştiu să râd molpsitor
şi pot să plâng de dor...
Pot să cânt cu versuri inventate,
să vorbesc despre lucruri ciudate...
Ştiu să şi tac, să şi citesc,
să refuz, să strig ce-mi doresc.
Pot fi soare şi vară şi cer şi câmpie;
mare şi munte şi nori de hârtie.
Ştiu să creez,
să fotografiez, să mă confesez...
Pot să ascult, să uit,
să gândesc prea mult...
Pot să mă împiedic, să cad,
să mă lovesc, să zac...
Ştiu să pierd,
să mă ridic şi să trec.
Ştiu mii de cuvinte complicate,
vorbite, scrise, uitate...
Ştiu drumuri multe,
stele pierdute,
oameni frumoşi şi lumi nevăzute.
Pot să iubesc în fiecare minut,
cu toţi porii pielii, tot mai mult...
Pot să dau totul,
fără s-aştept nimic,
dar şi scrisoarea se întoarce tot în plic.