Mi-am dat seama că plăcerile, obsesiile și stângăciile noastre cotidiene sunt, de fapt, o carte de vizită aproape mai sinceră decât orice cv, orice prezentare jucăușă de pe site-urile de socializare și cu siguranță mai adevărată decât ceea ce afișăm zi de zi în viețile noastre sociale cu oamenii cu care nu împărțim intimități. Așa că am pus la un loc tot felul de fleacuri care și cum mi-au venit la îndemână, să văd dacă-mi place de Ioana de azi, Ioana de dincolo de sacouri, ochelari, călătorii sau hlizeli cu prietenii în oraș. Și asta a ieșit:
Îmi place să mânânc desertul înaintea felului principal. Gătesc rar, dar pare că fac mâncare bună. Nu am simțul măsurii - nici când gătesc, nici când iubesc, nici când greșesc - practic, în nimic. Sunt exagerat de pofticioasă. Îmi place Carrefour - îmi plăcea la nebunie Carrefour-ul deschis non-stop din spatele magazinului Unirea. După studenția în Franța, am ajuns să apreciez Lidl-ul. După mai bine de-un an în Bruxelles, încă prefer Carrefour, dar Lidl și Aldi sunt alegerile eficiente.
Nu îmi place să tai rădăcinoase, nu îmi place să curăț portocale sau mandarine și nu îmi plac merele decât dacă sunt verzi și extrem de acre. Nu pot sta normal pe un scaun la masă - caut mereu opțiuni să îmi ridic picioarele pe ceva și dacă nu reușesc stau ca pe ghimpi și aștept doar să mă ridic.
Îmi plac restaurantele dichisite, cu priveliști și mai ales cu o atmosferă faină. Beau alcool extrem de rar și extrem de puțin - nu simt nevoia și știu că mă pot distra - cânta - dansa nebunește până dimineață cu vreo 5 sticle de apă plată consumate. Nu îmi place să mănânc singură. Nicicum, nicicând.
Sunt obsedată de ordine și curățenie. Am mereu un breloc imens atârnat de chei. Dorm puțin și-mi ajunge. Când nu e destul, recuperez în weekend-uri (destul de rar totuși). Nu am televizor în apartamentul din Bruxelles - nu mă deranjează, dar uneori parcă simt nevoia de dimineți de weekend leneșe în care butonezi telecomanda până la programe vechi de-un secol pe care încă le găsești plăcute. Sunt dependentă de muzică (unori mă enervez dacă nu aud ceva cântând în fundal, indiferent de ce fac. Și (încă) îmi place mult radioul - dar mi-am pierdut răbdarea de a-i asculta pe oamenii de radio, așa că în mașină schimb posturile până dau de un cântec fain - apoi căutarea continuă (cred că e ceva compulsiv să apeși butonul de 'seek' atât de des). Citesc mult mai puțin, dar cu mai multă patimă, de parcă vreau să devorez cartea respectivă contra-cronometru. Știrile mă obosesc. În general, în afară programului de muncă, le evit pe cât posibil. Îmi plac filmele `de duminică după-amiază`. Îmi place căldura - la mine în casă sunt peste 23 de grade constant.
Îmi place arta ca oglindă a vremurilor în care a fost/ este creată. Îmi place arta în muliplele ei forme.
Mă emoționez extrem de ușor. Niciodată la bebeluși sau animăluțe, întotdeauna la cuvinte grele, istorii și patimi sufletești. Definesc oamenii doar prin calitatea lor de oameni și mă interesează cu adevărat doar poveștile și sufletele lor. Îmi place folkul acela cu iz de mare, iubiri totale și chitară rece. Iubesc să merg la concerte (chiar dacă am cam abandonat pasiunea asta în ultima perioadă). Iubesc să stau pe iarbă, să mânânc ciocolată de casă, să port bocanci și cercei mari și colorați. Îmi plac umerii goi - ca idee de imagine voluptoasă și fermecătoare. Din punct de vedere fizic, apreciez mereu mâinile oamenilor, iar la bărbați mă interesează forma picioarelor și tălpile. Sunt extrem de îndrăgostită de orhideea mea care înflorește mereu și mi-am descoperit o pasiune pentru flori în ghivece. Vorbesc cu mașina mea, cu florile și uneori cu mine însămi. Îmi plac pernele moi, dar pot dormi doar pe perna mea mică. Îmi plac așternuturile proaspete, mirosul de cafea dimineața (deși nu beau cafea), îmi plac dușurile lungi cu apă foarte foarte fierbinte. Am crescut la casă și am o dorință viscerală de a avea o curte - nevoie pe care niciun balcon din lume nu o poate suplini.
Sunt foarte tolerantă cu oamenii din jur - până la limita după care devin rea și neîndurătoare. Cu cei extrem de apropiați nu sunt tolerantă - și am pretenții până la cer, proporțional cu exigența față de propria-mi persoană. Sunt egoistă și uneori geloasă - dar las toate astea să se umfle în mine ca o bășică din textele moderniste, care se sparge ca o ușurare mai mult decât o catastrofă.
Îmi place să mă tund scurt, sunt obsedată să nu mă îmbrac la fel la intervale mici de timp, îmi plac doar pantofii simpli și doar la muncă. Îmi plac oamenii mai deștepți care mă eclipsează, îmi plac provocările și îmi place sentimentul ăla de după ce ai cucerit ceva ce părea intangibil. Îmi place mirosul de iarnă, de îngheț dupa o ninsoare bună. Îmi place sentimentul acela când ajungi acasă groaznic de obosit și te cuibărești în pat știind că ceasul nu va suna dimineață. Îmi place când e târziu târziu în noapte și mergi spre casă și simți cum în urma ta orașul doarme tăcut și tu ești pe drumul tău și te gândești că trebuie să fi făcut măcar ceva bine dacă ai sentimentul ăsta de împlinire din când în când.
Îmi place să cred în oameni. Și să fiu lângă ei de dinainte ca ei să devină mari și importanți. Îmi place mult prietenia aceea caldă, care nu ține cont de distanțe, de perioade de tăcere sau de diferențe de opinie - îmi plac la nebunie prietenii mei cu care mă revăd după luni sau ani și e ca și cum nu ne-am mai văzut de câteva zile. Nu mă pricep la a face primul pas - rareori le scriu oamenilor, îi întreb ce mai fac sau am inițiativa de a organiza o ieșire - cu toate astea, oricând îmi scrie sau mă sună un om drag sunt acolo, aceeași dintotdeauna, gata să ajut, să vin, să îmi deschid brațele, să fiu așa cum mă știa. Îmi place să închid ochii și să las soarele primăverii să mă scalde, să mă vindece parcă de tot ce nu e bine. Mi-e dor de mare în fiecare secundă.
Când sunt liniștită sufletește, pot muta munții din loc, când nu - mă mută pe mine orice fir de nisip. Și totuși, neliniștea-mi dă naștere unor forțe și ambiții nebănuite, pe care ajung să le exploatez sârguincios și care la rândul lor mă exploatează până la sânge. E un târg avantajos poate doar când tragi linie.
Cam atât. Restul e descoperire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu