Uită-te și uită-mă

Uită-te cum trec secundele
ca o armată!
Și piatra crește în continuare
din amintirile noastre!
Uită-te cum crește piatra
și ce dâră de praf în urma ei
secundele noastre...
”Aș plânge”, mi-a spus Homer.
”Aș plânge de voi.
Aș plânge, dar nu mai am ochi!”
Uită-te și tu
și uită-mă, Adame!

Nichita.