joi, iunie 27

Zile sfârtecate-n speranţe de bine

În ziua asta atât de lungă
gropile de pe drum
mă amestecă
din călcâie până în gât
ca un girofar
tuşind somnambul
în faţa pescarului miop
care agaţă ziua asta la marginea aşteptării
unde marea-şi reneagă toţi osteniţii
în cioburile de asfalt
ce-mi sfâşie mersul

la fiecare zi.


"N-ai cum
Să te prefaci că nu exist..."

sâmbătă, iunie 22

Frumuseţe şi bestialitate

Natura umană este un izvor nesecat de ... surprize. Ştiam că oamenii sunt răi, am ştiut mereu asta, ştiam, de asemenea, că există oameni frumoşi, oameni în care merită să crezi. Ceea ce uit adesea este însă cât de debusolaţi sunt oamenii, în general, ce răi în particular.

Poate tocmai din motivul ăsta răutatea lor există şi se manifestă. Din confuzie, din indecizie, din acele clipe în care nu ştiu ce să facă, nu ştiu ce vor sau ce simt. Atunci câştigă urâţenia, meschinul îi înghite ca un balaur cu şapte capete, iar ei au impresia că sunt stăpânii universului şi că au făcut o alegere corectă. Au impresia că burta balaurului (ca să nu spun burta peştelui, pentru că ar putea fi confundată cu povestea lui Iona) este locul ideal în care ei au ales să trăiască, frumos, după normele proprii, departe însă de tot ceea ce e adevăr şi esenţă, puritate şi însufleţire.

De ce nu pot fi asemenea lui Iona? Simplu, pentru că Iona, în burta peştelui, este izbit de revelaţia libertăţii, pe care o doreşte cu toată fiinţa sa. Libertatea, adevărul, pacea interioară... toate aceste lucruri se nasc în năzuinţele lui Iona. Ei bine, acei oameni înghiţiţi de balaur nu pot avea asemenea revelaţii. Pentru că ei se complac, se mulţumesc în spaţiul închis al urâţeniei şi al răutăţii care le oferă doar iluzia eliberării. De fapt, se limitează. Pentru că atât pot.

În fond, ceea ce gândim, dar mai ales ceea ce simţim ne defineşte. Aşadar, regi pe nimic, nici nu ştiu dacă oameni e un termen potrivit pentru "personajele" plate despre care vorbesc. Plate - fără profunzime, fără un profil psihologic provocator, fără un suflet întreg de explorat cu toată setea de bine... Poate că da, termenul "oameni" ar putea fi acceptat şi în cazul lor. În fond, fac parte din diversitatea naturii umane cu toţii.

Şi e bine să ne mai împiedicăm de ei, din când în când. Să putem aprecia mai mult şi mai frenetic adevăraţii Oameni şi calităţile morale care îi desăvârşesc şi îi fac pe aceştia fiinţele acelea de care vrem cu toată forţa lăuntrică, uneori nebună de dorinţă, să ne legăm vieţile cât mai mult timp...

joi, iunie 13

Sub tălpile însetate de prospeţime

La 19 ani viaţa pare un drum fără sfârşit. Şi ce bine că aşa se arată priveliştea asta...

La 19 ani simţi cum te plimbi prin oraşe străine, cu tinereţea de mână. Ea, tinereţea, îţi e amantă şi muză şi umăr şi pas şi ochi, fotografie instantanee şi cântecul care ţi se cuibăreşte în suflet. E trenul însuşi, vagonul şi compartimentul tău special, calea ferată, peronul, cei de care te desparţi, cei pe care-i întâlneşti. Tinereţea e tot aerul pe care-l ai în plămâni şi întreg visul pe care ai început să îl construieşti simplu, cu fiecare cărămidă, inconştient, sfidând parcă universul nebun care te-nconjoară.

La vârsta asta afli că tot acest joc se numeşte tinereţe, iar dacă ai noroc, se răsfrânge-n tine ca o libertate, ca o nebunie sau ca o autostradă nesfârşită. Un drum întortocheat ce te poate duce oriunde, îţi poate arăta orice, te poate învăţa, creşte, bucura... Tot ce trebuie să faci e să alergi cu încredere, să zâmbeşti către soare, să aştepţi să se deschidă toate drumurile adiacente şi să ştii să alegi. Să ştii că alegerile te definesc, aşa că nu trebuie să te minţi nicicând. Să alegi cu inima, direcţia spre care simţi că trebuie să te îndrepţi.

S-ar putea să nu alegi drumul potrivit, drumul uşor ori pe cel ce-ţi este destinat. Vei fi trist, va fi greu, vei vrea să te întorci, vei crede că nu mai rezişti. De fapt, vei şti că asta a fost voinţa trăirilor tale de atunci, îţi vei asuma, iar viaţa, într-un mod unic pe care numai ea îl cunoaşte, te va aşeza pe cărarea pe care îţi va fi bine şi frumos.  Îţi vei împlini destinul, pentru că aşa e scris, să rătăceşti, să te poţi găsi pe tine, să agonizezi în zeci şi sute de părţi care îţi vor aşterne la picioare tot ceea ce poate nici n-ai visat. Pentru că autostrada ta e suma tuturor drumurilor bune sau greşite pe care ai ales să mergi în anumite momente ale vieţii. Pentru asta, trebuie să fii mulţumit şi să nu uiţi de tine...

În plus, "să aştepţi oricât". Lucrurile bune li se dau celor ce aşteaptă.