Trăieşte şi strigă veselă, pofta de rock...

Despre armonie şi despre interiorul meu tot scriu... pentru că îmi face tare bine de cele mai multe ori să pun în cuvinte aceste râuri diverse ce curg prin mine şi lasă urme imense şi permanente.

Aseară am fost la Rock S'Live... festivalul studenţesc de muzică rock... De fiecare dată când merg la câte un eveniment unde muzica bună îmi e servită aşa pe tavă, live, fără constrângeri, fără prejudecăţi, mă simt atât de liberă şi împlinită printre sunetele acelea divine, căci mă regăsesc şi-mi place. Ca o oglindă... Ştiţi că spuneam că "actorii sunt ca o oglindă în care ne aranjăm din când în când viaţa"... cam aşa sunt pentru mine toate momentele astea care mă fac să le aparţin, mă desăvârşesc sufleteşte pentru clipele acelea... şi tare-i bine când nu mai contează nimic decât momenul în sine, chitara ce sună genial şi omul ce-ţi cântă parcă exact ce vor gândurile tale să audă ca răspuns la toate neliniştile dintotdeauna...

Şi, bineînţeles, oamenii... Cât pot iubi aerul acela de departe, care-mi zgândără dorul de ducă, dar nu până la invidie, ci până la admiraţie... Şi-i simt aproape şi frumoşi... încât îi îmbrăţişez a mulţumire că suntem în acelaşi loc şi că-mi oferă prin muzica lor nu doar cuvinte şi sunete, ci zâmbet, fericire, visare, reverie...

Rockul îţi spală sufletul de tot ceea ce n-a mers bine, iar tinerii aceia (nu doar studenţii, tineri sunt şi cei de la Partizan), îţi strigă parcă mii şi milioane de motive pentru care "viaţa-i simplă şi mişto". Este. Când găseşti în tine curaj pentru toate, când găseşti în tine destulă ambiţie şi puţină indulgenţă şi mai presus de toate dragoste de lume, atunci e simplu. Drumul ţi se arată şi nu promite a fi uşor, doar ca tu să poţi fi mândru de fiecare pas... Aşa îşi iau zborul gândurile mele când văd pe-o scenă tot ce-i senin şi de neînvins - muzică bună, oameni dragi şi... VIAŢĂ.