Se pare c-am ajuns şi la bilanţul unei veri ca o fotografie fericită, o fotografie suvenir... Pentru că asta a fost vara aceasta... un şir de imagini imortalizate de sufletul meu ca fiind mult prea frumoase pentru lumea asta, până la lacrimi de frumoase... Aşadar, după 3 luni de răsfăţ solar, pot spune că am călătorit mult mai mult decât m-aş fi aşteptat, am parcurs zeci de ore cu trenul, maşina, avionul, mii de kilometri, am văzut locuri teribile şi-am cunoscut oameni ce m-au lăsat fără cuvinte. A, da, şi-am trăit ... Senzaţii, momente, întâmplări mai presus de orice descriere lirică. După Petroşani, Italia, Vamă, Piteşti, Folk You, Râul Alb şi Reşita, mă declar fericită, mulţumită, împlinită, pentru vara ce tocmai a trecut. Mă simt bogată cu atâtea amintiri şi atâţia oameni minunaţi...
Dar acum septembrie îşi înfinge hotărât paşii pe pielea mea şi vântul s-a înteţit, zilele s-au scurtat şi totul curge-ntr-un ritm melancolic, de toamnă instalată prea devreme, de timp ce curge parcă el însuşi ruginit. Iar eu mă găsesc în plină furtună de frământări, idei şi sentimente. Toamna mi-a adus în dar agitaţia căreia, recunosc, nu-i uitasem chipul, dar nici nu-i duceam dorul atât de tare... M-am conformat şi mă descurc, învârt din nou pe degete toate cele ce simt că trebuie să-şi găsească locul în viaţa mea, chiar eu simţindu-mă la locul meu...
Urmează săptămâni prin care voi călători cu TGV-ul francezilor (metaforic vorbind), cu vijelii de emoţii şi ore care-aleargă care-ncotro să se adăpostească de ploile ce ne-au promis un octombrie desăvârşit... Dar până la dragul meu miez de toamnă nostalgică, mă veţi găsi purtând în braţe ambiţii şi îndatoriri ce mă mai sperie din când în când, dar cu toate astea, le-mbrăţişez în continuare şi îmi continui drumul întortocheat.
Cât despre cuvinte, promit să vă mai las pe aici rămăşiţe de vorbe rupte din gânduri intense strânse seara târziu, la culcare, la graniţa dintre zile pline cu matematică, examen auto, cărţi, radio, filme, interviuri, poezele, voluntariat, cenacluri, prieteni dragi, muzică şi ultimul început de liceu.
S-aveţi un început de toamnă cu cerul cât mai limpede şi să nu vă lăsaţi copleşiţi decât de frumuseţe!
Şi-o piesă - reţeta perfectă pentru a te îndrăgosti iremediabil de Clapton, de toamnă şi de dragoste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu