Pot spune că a fost o experienţă pur şi simplu minunată, datorită oamenilor faini care îmi sunt colegi şi cărora le mulţumesc pentru că sunt nişte persoane extraordinare!!! Vă mulţumesc, dragi prieteni, pentru echipa frumoasă care am devenit...
În ceea ce mă priveşte, zbuciumul sufletesc nu mi-a dat pace. Mai ales joi. În vreme ce prezentam cu multă bucurie ceea ce înseamnă cu adevărat munca de voluntar, ai mei oameni dragi erau blocaţi pe un drum spre Bucureşti, înzăpeziţi. Am fost îngrijorată, neliniştită, dar din fericire, totul s-a terminat cu bine. Îi am acasă, teferi, să mă bucur de ei şi să le mai spun încă o dată cât de mult îi iubesc.
Frigul cumplit mi-a dat şi el târcoale, căci nu-mi fac bine deloc temperaturile negative.
Dar gândurile mele, poeziile mele dragi şi muzica blândă mi-au fost refugiu, ca întotdeauna. Şi acum m-am regăsit, mi-am rememorat adevăratele valori şi principii. M-am câştigat. Eu, mie. Mai liniştită, mai senină, cu visuri tot mai mari, cu ambiţie mai puternică, mai dornică decât oricând să înţeleg, să cresc, dar să nu uit nicio clipă să fiu copil. Să fiu fericită.
O să las în continuare fotografiile să vă materializeze în faţa ochilor povestea scrisă anterior:
