Eu, acum

Am dat de un mail de prin octombrie 2009 în care spuneam despre mine:

"am în mine două lumi opuse, dar ceea ce le leagă e dragostea... sunt omul extremelor, pot râde acum şi peste 5 minute să plâng, pot avea convingeri contradictorii cu 50 de oameni, pot face 20 de lucruri în acelaşi timp, pot iubi o singură persoană, nu mint. pentru mine nu s-a inventat 'nu pot'. am o ambiţie care poate muta munţii din loc şi sunt indrăgostită de dragoste cum spunea g.g. marquez. iubesc prin vânt, prin frunze, prin pământ, mare, ploaie, gări, ceaiuri, paşi, străzi, soare, priviri, mâini, desene, sunete, cântece, versuri, prin cer, prin anotimpuri, prin tot ceea ce e liber şi iubeşte libertatea. urăsc tiparele, constrângerile, dar şi schimbarea. urăsc să fiu de acord cu ceva în care nu cred, urăsc oamenii laşi şi mincinoşi. urăsc generaţia metalistă a secolului 21.

aş avea nevoie de o revoluţie ca în anii '60 ca să schimb ce nu îmi place. a da, şi moda. iubesc până şi hainele anilor 60,70,80."

Au trecut ani şi am rămas cu aceeaşi esenţă, mi-am extins orizonturile, am mai învăţat câte ceva, am văzut bucăţi de lume, am cunoscut oameni, am visat mult, am citit multe, am crezut ... Am crescut, însă sufletu'i la fel.