Ecou

atât mi-a mai rămas în suflet...
un sunet vag şi slab...
o lacrimă ce se prelinge cu tot răul în ea...
şi cade dureros în gol...
în prăpastia dintre coaste.
doar muzica mă mai umple acum...
căci numai câteva acorduri îşi mai aduc aminte
ce formă imperfectă are inima mea
şi îşi fac acolo un culcuş temporar.

e viscol profund şi ger sfâşietor
între pulsaţiile venelor mele...
şi nici măcar sângele frenetic
nu aduce cu el puţină lumină,
ci doar un roşu spălăcit...
de dragoste murdară.
numai el - sfidător, nemilos...
mai curge prin mine
la orele astea... atât de târzii.

*

Asta simt acum. Asta sunt acum.